Lost and Found.

 As incepe sa scriu despre toata saptamana trecuta, dar nu ar avea nici un sens. A fost in majoritatea timpului la fel ca cealalalta. Nimic nou, inafara de G, despre care incep sa simt ceva, am lasat nefinalizat postul acesta inca de ieri fara sa stiu ce sa mai scriu, nu am dispozitia de nimic, azi - dimineata am fost fericit iar acum iarasi reiau rutina mea zilinica. Nu stiu ce sa fac, ce sa zic, ma sitm aiurea si singur sa fiu sincer. Chiar daca totusi cateva persoane sunt alaturi de mine.
 As putea pleca intr-o dimineata si sa nu ma mai intorc? Sa uit de tot si toate, doar cu o melodie in capul meu fara sa imi pese  de nimic  ci doar sa am aceea cale de scapare in momentul meu de slabiciune si sa termin tot? Ar fi asa de simplu daca nu le-ar pasa.
 Dar cateva persoane inca au incredere in mine ca voi rezista pe langa altele care habarnau prin ce trec dar mie imi pasa de ele, si imi pasa asa de mult incat mi-as incalca proprile reguli pentru ele. Unele cred ca totul e de la sine sau sunt fite de adolescent dar eu cred ca am trecut prin multe si destul incat sa stiu cate ceva despre viata asta. In primele zile de liceu mi sau parut aiurea apoi saptamana trecuta a inceput ca dracu` si in ziua aceea a trebuit sa continui asa de "usor" si cu zambetu pe buze sa fiu fericit si sa le fac tuturor pe plac. Si vroiam sa "ma eliberez" asa de rau!
...Dar nu am putut sa o fac, mi se parea o prostie mi se parea ca incerc sa fac asta doar pentru a ma .. face pe mine sa ma simt prost si sa imi fac proprie iluzie. Asa ca am renuntat si am lasat de o parte dar grijile nu au trecut. In fine, chiar nu pot fi ceea ce nu sunt, e prea mult si nu stiu daca merita. Tie nu iti plac cei de genul meu eu sunt doar o perosana care sta in mijlocul listei tale imense cu perosane ce le cunosti si doar le saluti. Pacat ca eu sunt cel care te intreaba cum esti, nu tu. Daca as pleca poate te-ai pune umpic pe ganduri, poate pe toti nu numai pe tine. Dar oricum, sentimentele astea vin si se duc dar uneori sunt imprimate pe viata acolo, sau cel putin pentru o perioada lunga de timp.

Story

  Eram pe Tumblr si cautam imagini cand am dat peste povestea asta ce m-a atins asa de tare.. M-a pune pe ganduri asa de mult incat nici nu m-a asteptam sa vad totul din acest punct de vedere iar fiecare personaj sa insemne asa mult pentru mine ( inafara de fratele cel mic, nu am frati sau surori :), numai o sora vitrega). Chiar merita citita. Chiar nu aveam idei ce sa scriu si uite.. am gasit acesta poveste. 


"Wanna kill yourself? Imagine this. You come home from school one day. You’ve had yet another horrible day. You’re just ready to give up. So you go to your room, close the door, and take out that suicide note you’ve written and rewritten over and over and over. You take out those razor blades, and cut for the very last time. You grab that bottle of pills and take them all. Laying down, holding the letter to your chest, you close your eyes for the very last time. A few hours later, your little brother knocks on your door to come tell you dinners ready. You don’t answer, so he walks in. All he sees is you laying on your bed, so he thinks you’re asleep. He tells your mom this. Your mom goes to your room to wake you up. She notices something is odd. She grabs the paper in your hand and reads it. Sobbing, she tries to wake you up. She’s screaming your name. Your brother, so confused, runs to go tell Dad that “Mommy is crying and sissy won’t wake up.” Your dad runs to your room. He looks at your mom, crying, holding the letter to her chest, sitting next to your lifeless body. It hits him, what’s going on, and he screams. He screams and throws something at the wall. And then, falling to his knees, he starts to cry. Your mom crawls over to him, and they sit there, holding each other, crying. The next day at school, there’s an announcement. The principal tells everyone about your suicide. It takes a few seconds for it to sink in, and once it does, everyone goes silent. Everyone blames themselves. Your teachers think they were too hard on you. Those mean popular girls, they think of all the things they’ve said to you. That boy that used to tease you and call you names, he can’t help but hate himself for never telling you how beautiful you really are. Your ex boyfriend, the one that you told everything to, that broke up with you.. He can’t handle it. He breaks down and starts crying, and runs out of the school. Your friends? They’re sobbing too, wondering how they could never see that anything was wrong, wishing they could have helped you before it was too late. And your best friend? She’s in shock. She can’t believe it. She knew what you were going through, but she never thought it would get that bad… Bad enough for you to end it. She can’t cry, she can’t feel anything. She stands up, walks out of the classroom, and just sinks to the floor. Shaking, screaming, but no tears coming out. It’s a few days later, at your funeral. The whole town came. Everyone knew you, that girl with the bright smile and bubbly personality. The one that was always there for them, the shoulder to cry on. Lots of people talk about all the good memories they had with you, there were a lot. Everyone’s crying, your little brother still doesn’t know you killed yourself, he’s too young. Your parents just said you died. It hurts him, a lot. You were his big sister, you were supposed to always be there for him. Your best friend, she stays strong through the entire service, but as soon as they start lowering your casket into the ground, she just loses it. She cries and cries and doesn’t stop for days. It’s two years later. The whole school talks to a counselor/therapist at least once a week. Your teachers all quit their job. Those mean girls have eating disorders now. That boy that used to tease you cuts himself. Your ex boyfriend doesn’t know how to love anymore and just sleeps around with girls. Your friends all go into depression. Your best friend? She tried to kill herself. She didn’t succeed like you did, but she tried…your brother? He finally found out the truth about your death. He self harms, he cries at night, he does exactly what you did for years leading up to your suicide. Your parents? Their marriage fell apart. Your dad became a workaholic to distract himself from your death. Your mom got diagnosed with depression and just lays in bed all day. People care. You may not think so, but they do. Your choices don’t just effect you. They effect everyone. Don’t end your life, you have so much to live for. Things can’t get better if you give up." - Tumblr.

A year without rain

21. Sept.
 I-am cerut numarul lui G. Mi se pare de treaba, nimic special de-o cam data.
Am ajuns acasa destul de aiurea si fericit ca am scapat cu viata din ghearele lor. Era fix in spatele meu cand s-a intamplat. Nu e vina lui desii luni va fi mare scandal! Dupa mine o cam merita.

22. Sept.

 M-am trezit pe la ora 12 dupa o saptamana grea ca naiba! In sfarsit pot sa ma gandesc  usor, si sa fiu in monotonia mea. O saptamana grea ca asta nu am avut in viata mea, trebuia sa se intample o data si o data. Noi profesori, noi colegi. Pana acum ma inteleg bine cu toti, nu e o mare scofala. Cel putin i-am ceurt numarul lui G. mi se pare o fata destul de ok si cred ca ne intelegem bine. Se poarta altfel cand e cu mine. Dar nu stiu, jumate din clasa noastra din sem 2. se muta asa ca Doamne dai sa vina mai repede sa plec si eu.
 Imi lipseste ploaia, vreau o ploaie nu prea mare, normala. Iar eu sa ma plimb cu castile printre picaturi si sa nu imi pase de nimic. Sa merg pe strada asta aiurea si sa ma opresc sub pot si sa vad masinile cum trec cu putere. Sau sa merg cu autobuzu si sa privesc pe geam cum picura. Dar chiar vreau sa simt sau sa vad ploaia, imi lipseste de doua zile deja. Chiar e ok cand ploua , ma relaxeaza complet.  Iara m-o luat monotonia asta aiurea care imi face capu varza pana la urma, prefer sa inchei postu asta aici fiind trezit la realitate. Mda.

Gift of a friend.

Am sa dau acest post foarte rapid in care vreau sa vorbesc despre o persoana foarte foarte foarte speciala din viata mea :) caruia este ziua astazi. In primul rand l-a multi ani dinooou <3. Sincer ea mi-a fost aproape totimpu, si cand zic totimpu ma refer totimpu! Ea stie prin tot ce trec si ne intelegem asa de bine incat nici macar o data nu am realizat ca ma inteleg mai bine cu ea decat cu alte persoane care sunt chiar langa mine. Este o persoana amuzanta, zambareata si incearca din toate puterile sa faca persoanele din jurul ei sa zambeasca. Se spune ca cei ce zambesc cel mai mult si rad sufera de cele mai multe ori, eu cred ca este destul de adevarata chestia asta. Mie sincer mi se aplica. In orice caz, ne cunoastem de un an sau doi dar pot sa spun ca e o adevarata prietena buna de incredere! Ne povestim tot ce avem pe suflet pentru ca nimeni nu ne va judeca asa. Eu cred ca ea e super de treaba si can't wait sa ne intalnim. Nici nu stiu ce sa scriu sincer deoarece stunt atatea de spuuuuus. E prea muuult, nu stiu e totul perfect la ea. Sincer Demi Lovato ne citeste toate sentimentele legate intre noi.

Two Worlds Collide. :)

Last Day

Pff, de maine incepe scoala. Noi colegi, noi profesori, la mine e nou tot. Ciudat nu? Majoritatea au cel putin in acelasi liceu cate un pirieten sau fost coleg, eu sunt doar nou. Nici nu prea imi place chimia! Plus ca D. si L. nu stiu daca mai vin cu mine prin acelasi transport si voi merge singur.. Sper sa fie totul ok, doar sper sa nu fie aiurea si sa dau totul in bara. Tot ce stiu e ca o sa invat pentru ca nu am altceva de facut.

M-am saturat sa tot spun "Sper sa fie" " Cred ca..". Numa asta imi vine in minte. O sa fie bine si gata! Ulima zi de vacanta a fost normala, ciudata si aiurea. Monotonie toata ziua, asa nervi in spre final dar e totul ok acum. Sper ca, colegi mei sa fie normal si sa nu fie retardati, in sens de idioti. Cred ca asta e singura pretentie care o am. In rest nimic prea mult, (iara.. imi vine sa spun "sper") doar ca am sa gasesc pe cineva cu care ma pot intelege mai ales in legatura cu muzica sau seriale, desigur nimeni nu va fi ca si L. ea e total diferita, nimeni nu o sa fie asa pasionata ca ea si eu. Maine, deschiderea, am ceva emotii, deisigur nici nu stiu la ce ora incepe. Ma rog, poimaine o sa fiu pe holurile liceului cautandu-mi clasa mea. New year.. New Things, New feelings!

I'm never changing who i am.

Chiar daca nu prea am idee despre ce sa scriu, cred ca voi scrie despre urmatorii ani, despre personalitatea mea. Despre schimbari. Eu zic ca nu o sa ma sichimb, poate chiar deloc. De-o cam data imi place cum gandesc in legatura cu multe lucruri. Prefer sa ma schimb in bine. Ma gandeam ca o sa fie totul ok, si o sa fiu eu insumi fara sa incerc sa imit pe cineva, oricum sper sa ma imprietenesc cu niste oameni distractivi, glumeti, zambareti, amuzanti care sa iubeasca animalele. Si desigur sa nu le pasa prea mult de "carcasa", deoarece asta se va duce cu timpu pana la urma nu? Ceea ce conteaza este si personalitatea si cum gadeste aceea persoana in general. Oricum eu zic ca am prieteni destul de ok, mai ales in ultima vreme cand sunt cu ei sunt in al 9-lea cer. Postul asta o sa fie destul de scurt dar voriam sa spun ca nu ma voi schimba deloc! Nu imi voi schimba felul meu de a fi, poate ma voi schimba in bine si ma voi forma exact cum as vrea eu, dar de-o cam data sunt doar in liceu iar multe ma asteapta in fata.

Give Up.

Imi propusem sa ma trezesc devreme dar m-am trezit traziu. Prima oara cand ceva nu imi reuseste? Nu. Ma rog, am decis sa fac ceva azi si sa nu stau ca blegu, noroc ca L. m-a sunat si am reusit sa evadez din inchisoarea asta. Peretii albastrii ca norii, si melodiile triste care le ascultam intruna, am iesit si totul parea ok. Am mers prin zona, unde tocmai ma mutasem .. era trist, incercam sa evit locurile vizibile si i tot ziceam sa o luam pe ocolite, nu vroiam sa m-a recunoasca cineva. Oricum, fiecare persoana care trecea pe langa mine, mi se parea ca este unul dintre voi, chiar fiecare. M-a simteam intr-o capcana, totimpu inima imi sarea din piept cand cineva venea de pe colt si il vedeam.

Sper sa trec o data si o data peste frica de a va revedea dinou, chiar daca nu se intamplase ceva intre noi, nu prea multe. Ciudat ca fix cand eram pe strada asta telefonul meu ce era in buzunar suna fix la voi! ciudat.. Am realizat ca am un apel pierdut dupa ce am urcat in firobuz.. ma luase cateva sentimente ciudate.. nu stiam ce sa zic sau ce sa fac, sa va sun inapoi? Am lasato balta. In fine, am ajuns acasa si eram fericit. O vazusem pe L, fericita si dupa imbratisarea aia puteam sa o las sa faca ce vrea ea. Dar ma bucura ca o vazusem. Am ras ca si cum faceam pe vremuri, ne-am promis ca nu ne vom schimba nici macar o data. Mai ales din cauza liceului. Totimpu vom vorbi si nimic nu ne va despartii. That's for sure. Seara, m-a ia iarasi cu prostiile mele, legata de alta persoana draga mie, dar .. iarasi dezamagire mi se pare ca nu as avea nevoie nici sa iti spun ceva de rau. Atatea ai facut si nici nu ar trebui sa iti comentez, imi vine sa tip, si sa .. pur si simplu sa MOR! Nu pot sa mai rezist, incep sa ma urasc pe mine insumi, deja.. e totul aiurea. Nu stiu.. habarnam.. Imi pare rau! Ar fi atatea de spus, dar am sa rezum totul la un "imi pare rau".

Reality..?

Astazi dimineata ma trezisem dintr-un vis ciudat, dar frumos pana la urma. M-am uitat prin jur, vazusem geamul deschis, l-am lasat asa. Am deschis laptopu-l si am stat umpic pe el. Visasem ca eram asa de fericit de fugeam de fericire, in spatele meu era L. care imi zicea ca am reusit, eram pe o strada si mergeam la un magazin . M-a intalnisem cu profesoara mea de germana si i spusesem ca am reusit sa ajung la facultate, ea fericita imi zambi si se bucura pentru mine. L. mi-a spus ca puteam sa astept pana in a 12, dar eu alesem sa merg de acum eram a 10. Mi-am dat seama ca spuses ca mai aveam 2 sau 1 an, nu mai stiu exact. Probabil am ajuns la medicina, ma bucuram foarte tare ca in sfarsit reusisem. Inca aveam cateva indispuneri daca era mai bine sa raman pana in a 12?

Realitate: M-a stresez prea tare cu gandul la facultate, stiu. Dar nu pot sa ma gandesc in alta parte. Iar (.. ieri seara stateam ca prostu si ma uitam la o melodie ce imi aduse aminte de niste prosii care le facusem, dece am impresia ca voi trece dinou pe acolo? ) daca nu ma gandesc la facultate ma gandesc la liceu.

Missing my family.

Si acum ca totul s-a terminat.. vreau sa ma intorc inapoi in timp. La inceput imi venea GREU sa cred ca toate astea se vor intampla cu adevarat, dar se pare ca totul e intradevar la sfarsit iar noi ne-am despartit. Abia tin prietenia legata cu unii dintre voi.. iar cu alti sper sa fie de la sine. Dar imi amintesc toate acele rasete! Toate momentele noastre perfecte, cat radeam.. cat ne distram. I-as dori asta oricui sa aibe, sunt unele dintre cele mai bune momente! Dar in final mi-a fost destul de greu sa spun " intradevar e gata". Si sa trec peste. Imi e greu sa trec peste, mai bine raman aici.. Dar totusi ce a urmat a fost mai aiurea, nu prea m-a multumit. Desii inca nu sunt multumit de ce mi se intampla, can't wait, sa m-a mut si sa fiu ok.. sper sa fie bine si daca Dumnezeu ajuta .. ajung unde vreau.

Vreau sa va spun ca va iubesc pe toti ! Chiar daca nu veti vedea asta, sunteti si veti fi o parte din viata mea. Imi amintesc cum ajungeam razand la scoala si ne puneam in banci.. asa unu dupa altu, fix in aceiasi formatie. Daca lipsea cineva cu care veneam totimpu se intreba " Unde e R." "Unde e D.".. Vreau dinou.. Vreau sa fie asa si la liceu dar vreau sa fiti voi! Imposibil nu? Mda.. Dece am impresia ca la liceu va fi totul aiurea? O adunatura de fraieri in aceiasi clasa care isi lipsesc vechii colegi.. Dar nu o sa va uit.

Ma rog astea sunt doar senimentele care le am si care sper sa fie reale. Dar in realitate? Totul s-a terminat. Ra. nu ma mai cauta, desii stiu despre ea ce se intampla si sunt fericit ca a trecut peste. Di. hmm.. poate am vorbit cate ceva, ea o sa fie totimpu ok. D. ? Da.. vorbim in fiecare zi.. L. M-ai umpic si vorbiiiiim. An. Nu prea am vorbit noi prea mult dar suntem ok unu cu altu :). Andr, ne-am apropiat in ultima vreme.. e ok, sper ca esti fericit cu stii tu cine :D.

Si asa s-a terminat un post, pot sa spun ca m-am relaxat ca am vorbit despre asta? NU. Pentru ca inca ma gandesc la voi, probabil schimb melodia si imediat mi se schimba mood-ul nu? Mda.. Ma rog, vreau totul de la inceput si il vreau la fel cu acelasi defecte. Lots of love..

Dreaming..

Ziua de azi a fost putin monotona, destul de trista in general, poate mai buna decat cea de ieri. Nu stiu ce sa zic, ma simt ciudat si singur. Astazi am incercat sa ma gandesc adanc la viitorul meu si tocmai am realizat ca eu negasem despre tot. As vrea sa fac o schimbare si sa te faca fericita si pe tine, stiu ca sunt multe de rezolvat in momentul asta si va dura ceva pana ne vom reveni. Dar.. vreau sa traiesc cum trebuie, cum ai spus si tu, decizia este amea. Va fi mult de lucru pana voi ajunge unde voi dori. Macar sa incep cu dreptul :).

Nimeni nu urmareste acest blog inafara de La., pana acum. Nu ca as avea nevoie sa imi urmareasca careva blogul sau ceva. Oricum imi scriu doar parerile si sentimentele, decat sa le las inauntru.

Bun, si am mai trecut peste o zi, destul de aiurea. Pot sa spun ca m-am gandit azi la sinucidere. Dinou. Dar nu vroiam sa o fac, multe lucruri nu mai vreau sa le fac, vreau sa fie totul ok si sa fiu fericit dinou. Imi lipseste ploaia.. vreau sa alerg in ea cu castile in ureche si sa ascult o melodie ce ma face sa zambesc. Sa-mi intind mainile si sa vina asupra mea toate picaturile de ploaie, cum zicea Ra. "Ce dragut.. cerul plange.." Sa ma invart incet cu mainile largi deschise ca si cum as astepta pe cineva sa ma imbratiseze privind in sus. Desii visele sunt vise, acum nu prea cred ca va veni o ploaie sau cineva care sa m-a imbratiseze, e doar camera asta care o data a fost prea ordonata pentru mine, pentru ca nu eram eu cel care statea in ea. Acum patul este vraiste, langa el se afla un fotoliu plin de plusuri, iar in cealalta parte o veioza care are forma de lumanari, aprinsa. Eu cu telefonul meu care spun eu ca este prost, a fost acolo cand am avut nevoie de el. Poate e vina mea ca s-a stricat, prea multi nervi, stres, nepasare.. In fine, mi se face somn ciudat.. ma intrebam cum va fi cand voi merge la liceu, trebuie sa ma culc la 10 sa dorm bine sa ma, trezesc sa prin autobuzu si sa merg jumatate de ora pe jos deoarece e departe.. Vreau sa visez ca zbor prin ploaie si sa vad totul de la mare distata de aici, sa simt ca traiesc.. Sa speram ca voi visa asta.. Ma voi culca si o voi lua dinou de la inceput maine.. noi povesti, noi chestii. Tot. :)

Skylar Grey - Coming Home Part 2. - Ma inspira mult :), ma face sa ma gandesc departe.. si adanc, sa reusesc sa zbor din lumea asta..