Si revin aici cu un post fiind dator si cu minciunile mele "o sa postez curand". Dar uite ca o fac dupa cateva saptamani ca dracu` reusesc sa ma refugiez in fata blogului. Ce pot sa zic? Nimic nu a mers cum trebuie si totul este pe dos, nu prea am vorbit cu nimeni in ultimele zile, la scoala e aiurea. Dar prefer sa schimb subiectu. Imi vine sa iau o vaza si sa o trantesc de perete, dar nu pot. Prefer sa tac si sa ascult cu un zambet in scarba si spranceana stanga ridicata cand cineva imi comenteaza. Maine o sa fie altfel, presimt eu, nu o sa ma las mai prejos pentru ca sunteti voi destepti. Plus ca vreau sa demonstrez ca nu sunt ca si inainte, din multe privinte, m-am schimbat mult. Poate nu se vede dar se va vedea ;). Cu D. nu am vorbit prea multe, pentru ca era prea ocupta cu melodiile ei, chiar nu aveam chef sa stau langa ea si sa ma uit pe geam in timp ce asculta muzica la casti. Nu o intrebasem ce patise pentru ca stiam de fapt despre ce era vorba. Maine vreau sa plec de la ultima ora, nu am chef deloc de sport inca de acum. Ok, acum pentru oameni care nu ma sufera, le multuuuuumesc ca nu ma sufera pentru ca sunt eu, da. Chiar ma bucura faptul ca nu ma urasc pentru ce nu sunt ci pentru ceea ce sunt. Dar sunt prea aiurea sa imi afirme asta. Vreau sa imi mai cer scuze printre randurile astea aiurite, care sunt ca niste usi deschise si toata lumea vorbeste, amestecat, lui L. ca nu am mai postat pe blogul nostru, si chiar imi pare rau. De abia astept sa mai vorbim, chiar imi lipsesc noptile acelea in care stateam treji si radeam intruna.
Din cauza unor persoane pot spune ca nu pot fi eu insumi pentru ca nu sunt sigur ca am incredere in voi, inca, pentru ca am foarte multe dubi in legatura cu mine, in legatura cu mutatul , acum doua saptamani imi placea, ma sperie gandul ca imi place sa raman acolo, de fapt nu mi-ar place sa fiu oriunde dar acolo cu cineva in care am incredere sau cel putin ma intelege. Dar ma mai sperie faptul ca voi fi "nou", dar sa trecem peste ele ca peste niste frunze care stau pe jos, vestejite. As putea sta aici sa plang toata ziua despre chestile mele, sa ascult melodia asta care o tot schimb, sa regret tot ce fac.. sa spun ca nu sunt bine cand de fapt chiar nu sunt, dar sunt prea multe de facut prea multe de realizat. Am nevoie de cineva sa ma tina strans de mana si sa imi spuna ca totul sa fie ok si sa imi dea o imbratisare, dar cine ar puteao face cand nimeni nu stie prin ce trec eu acum, si daca ar stii .. tot nu ar face-o. Oamenii din ziua de azi is rai, de-a dreptu. Ei cred ca orice gluma e gluma? Sa fim seriosi, nu cred ca sunt sigurul care crede ca o gluma zisa aiurea te poate jicni atat de tare incat iti vine sa il pocnesti in fata pe dansu/dansa?... Si inca nu am gasit ce cautam in legatura cu mine, dar incerc asa de tare sa imi spun ca va fi totul bine si eu trebe sa trec peste astea. Dar am fost singur intre chestile astea, nimeni nu a stat langa mine sa imi zica, " Linisteste-te, nu mai da cu pumnu in perete pentru ca vei fi Ok.". Inca astept persoana aceea..
Incep sa pierd in fiecare clipa cate putin din speranta mea...
