Who i really am?

 Era una din zilele in care nu ma asteptam la pur si simplu nimic, nu vroiam nimic, nu ma interesa nimic. Dar am auzit acest lucru : " Trebuie sa lasam ceva in urma noastra ". Si ma gandeam ce as putea lasa eu inafara de lucruri normale care le raman urmasilor presupun, gen sa ajut pe cineva sa stiu ca am facut ceva bun in sfarsit si ca nu am distrus. Sa fiu mandru de un lucru; si de mandrie am mai vorbit. Trebuia sa raspund la doua intrebari la care m-am blocat.

 " Ce ai vrea sa schimbi la tine? "

 " Doua lucruri de care esti mandru "

 Eu nu stiam ce sa raspund deloc la aceste chestii pentru ca pur si simplu capul meu era aiurea zbura si nu mai putea sa ajunga inapoi in clasa aceea ruginita. Ce as vrea sa schimb la mine? Nu chiar tot, dar majoritatea lucrurilor care le am. Desii daca le-as schimba, inca as fi eu? Inca as fi aceiasi persoana care a vrut sa lase ceva in urma sa? Pana la urma am scris " Nu as schimba la mine nimic de-o cam data" deoarece toata lumea predase foile si aceea profesoara astepta dupa mine. As vrea pana la urma sa cred in acele cuvinte care le-am scris, ca sa fiu sigur ca nu vreau sa schimb nimic la mine, ceea ce nu cred ca e posibil.

 Si sa fiu mandru de ce anume? Chiar nu am chestii de care sa fiu mandru, poate ca am terminat clasele 1-8? ( asta am scris pentru ca profesoara nil daduse ca exemplu ) dar a doua? Nu stiam, nu stiam ce sa scriu nu stiam ce sa fac si am lasat asa. Restu erau usoare pentru ca stiam ce aduceam intr-o prietenie. Chiar daca in ultima vreme nu stiu exact care sunt prieteni mei. Ma refer la.. Ba simt ca am niste prieteni wow ma inteleg si chestii, ba ca am prieteni? Uneori imi vine aceasta intrebare in minte...
Si as vrea sa adaug o micuta nota despre idiotii de la scoala, care sunt toti falsi si foarte aiurea, au gura mare dar faptele is mici urasc scoala asta! O urasc. Mi groaza dimineata sa ma trezesc pentru o prostie ca aia, vreau ceva nou, ceva necunoscut. Am sa ma opresc aici fara sa va mai aburesc cu aceste prostii, am vrut sa umplu umpic blogul pentru ca parea cam gol. 

New Year

Death is peaceful, easy. Life is harder.

 Ma gandeam acum cateva zile sa postez ceva, pentru ca am lasat asa in paragina blogul, si chiar nu aveam idei ce sa mai spun. La multi ani in primul rand carora citesc acest blog, sau daca nu, e ok, vorbesc singur. Am asteptat acest craciun asa de mult si pot zice ca a fost ok, nu am nimic de comentat, chiar daca as fi vrut sa fie umpic mai "happy" ce pot spune, am capatat ceva totusi pana la sfarsit. Mosu a venit si la mine ca sa zic asa, as fi vrut sa imi aduca mai mult noroc de anul nou, sa imparta cadoul in doua, dar multumesc persoanelor apropiate ca au fost langa mine in tot acest timp. Anul acesta a fost ca un rollercoaster pentru mine, sentimentele mele erau chiar peste tot, PESTE TOT. Dar am trecut cum am trecut si peste asta, ceea ce e important este ceea ce urmeaza :). Vacanta am petrecuto la bunici ca sa zic asa, am impartito de fapt intre tata si bunici. Ultimele saptamani si primele din acest an au fost destul de aiurea, cateva, cateva mai multe comentarii la adresa mea dar ar fi bine sa ma obisnuiesc mai repede cu ideea aceasta, cel putin am petrecut niste timp cu cateva persoane care nu chiar nu le vazusem de mult si abia asteptam sa le vaaaad. Am sa termin acest post aici, pentru ca incep cu ideiile si prostiile mele asa ca un an nou, maine e scoala, fuck, sa aveti tot ce va doriti.