Who i really am?

 Era una din zilele in care nu ma asteptam la pur si simplu nimic, nu vroiam nimic, nu ma interesa nimic. Dar am auzit acest lucru : " Trebuie sa lasam ceva in urma noastra ". Si ma gandeam ce as putea lasa eu inafara de lucruri normale care le raman urmasilor presupun, gen sa ajut pe cineva sa stiu ca am facut ceva bun in sfarsit si ca nu am distrus. Sa fiu mandru de un lucru; si de mandrie am mai vorbit. Trebuia sa raspund la doua intrebari la care m-am blocat.

 " Ce ai vrea sa schimbi la tine? "

 " Doua lucruri de care esti mandru "

 Eu nu stiam ce sa raspund deloc la aceste chestii pentru ca pur si simplu capul meu era aiurea zbura si nu mai putea sa ajunga inapoi in clasa aceea ruginita. Ce as vrea sa schimb la mine? Nu chiar tot, dar majoritatea lucrurilor care le am. Desii daca le-as schimba, inca as fi eu? Inca as fi aceiasi persoana care a vrut sa lase ceva in urma sa? Pana la urma am scris " Nu as schimba la mine nimic de-o cam data" deoarece toata lumea predase foile si aceea profesoara astepta dupa mine. As vrea pana la urma sa cred in acele cuvinte care le-am scris, ca sa fiu sigur ca nu vreau sa schimb nimic la mine, ceea ce nu cred ca e posibil.

 Si sa fiu mandru de ce anume? Chiar nu am chestii de care sa fiu mandru, poate ca am terminat clasele 1-8? ( asta am scris pentru ca profesoara nil daduse ca exemplu ) dar a doua? Nu stiam, nu stiam ce sa scriu nu stiam ce sa fac si am lasat asa. Restu erau usoare pentru ca stiam ce aduceam intr-o prietenie. Chiar daca in ultima vreme nu stiu exact care sunt prieteni mei. Ma refer la.. Ba simt ca am niste prieteni wow ma inteleg si chestii, ba ca am prieteni? Uneori imi vine aceasta intrebare in minte...
Si as vrea sa adaug o micuta nota despre idiotii de la scoala, care sunt toti falsi si foarte aiurea, au gura mare dar faptele is mici urasc scoala asta! O urasc. Mi groaza dimineata sa ma trezesc pentru o prostie ca aia, vreau ceva nou, ceva necunoscut. Am sa ma opresc aici fara sa va mai aburesc cu aceste prostii, am vrut sa umplu umpic blogul pentru ca parea cam gol. 

New Year

Death is peaceful, easy. Life is harder.

 Ma gandeam acum cateva zile sa postez ceva, pentru ca am lasat asa in paragina blogul, si chiar nu aveam idei ce sa mai spun. La multi ani in primul rand carora citesc acest blog, sau daca nu, e ok, vorbesc singur. Am asteptat acest craciun asa de mult si pot zice ca a fost ok, nu am nimic de comentat, chiar daca as fi vrut sa fie umpic mai "happy" ce pot spune, am capatat ceva totusi pana la sfarsit. Mosu a venit si la mine ca sa zic asa, as fi vrut sa imi aduca mai mult noroc de anul nou, sa imparta cadoul in doua, dar multumesc persoanelor apropiate ca au fost langa mine in tot acest timp. Anul acesta a fost ca un rollercoaster pentru mine, sentimentele mele erau chiar peste tot, PESTE TOT. Dar am trecut cum am trecut si peste asta, ceea ce e important este ceea ce urmeaza :). Vacanta am petrecuto la bunici ca sa zic asa, am impartito de fapt intre tata si bunici. Ultimele saptamani si primele din acest an au fost destul de aiurea, cateva, cateva mai multe comentarii la adresa mea dar ar fi bine sa ma obisnuiesc mai repede cu ideea aceasta, cel putin am petrecut niste timp cu cateva persoane care nu chiar nu le vazusem de mult si abia asteptam sa le vaaaad. Am sa termin acest post aici, pentru ca incep cu ideiile si prostiile mele asa ca un an nou, maine e scoala, fuck, sa aveti tot ce va doriti. 

 

Starting to dream again

Stau la ora asta tarzie intins in pat cu laptopul in brate gandindu-ma sa trantesc ceva pe blog daca tot nu am face. Stiu ca astazi am fost aerian si ciudat, dar imi pasa de multe lucruri care se intampla in jurul meu. Pentru inceput vreau sa imi cer scuze lui L. ca am fost asa la inceput pentru ca nu avusem chef de zambin, nu avusem chef de nimic dar mai apoi totusi uite ca am reusit sa trec peste. In al doilea rand as vrea sa i cer altei persoane care a fost aici pentru mine cam in tot timpul vietii mele, si uneori pot fi atat de prost in legatura cu ce spun, stii ca nu spun din inima, stiu ca uneori pot fi asa de nervos, e din cauza unor chestii despre care nu le stii, pentru ca nu le spun nimenui in mare parte, nu imi place. Simt ca nimeni nu le-ar lua in serios, dar tu totusi stiu ca ma asculti cam orice ar fi. De la o vreme am inceput sa nu iti mai spun mai nimic legat de ele deoarece sunt destule probleme de care sa iti faci griji si ale mele nu le vreau sa ocupe vre-un loc. Si fiind acestea spunse, cu toata prostia mea am reusit sa trec si peste doua zile.
 Ieri nu am fost la scoala "cica" nu s-a tinut, dar putin imi pasa daca se tinea sau nu. Tot nu mergeam, nu mai am chef de batjocoriile lor, si totusi asta primesc in schimb, dupa respect primesti o palma. Urasc sa spun asta dar filmul acela "The Secret" in majoritatea partiilor este adevarat. Am facut cateva calcule aducandu-mi aminte niste momente din viata mea, iar tin sa spun ca legea aceea a atractiei s-ar putea sa mearga intr-un fel sau altul. In fine, melodiile trec ca pe banda rulanta la mine in playlist. Am inceput sa imi fac un mic vis sa vad daca Universul imi va raspunde, dar trebe sa cred in chestiuta aceea. Si totusi is atatea de cerut, as vrea intr-un final sa ma intalnesc cu L. sa stau cu ea, pe aceea plaja din NY , imbratisati privind in spre ocean, nu stiu dece am eu visele acestea cu plaja.. NY... dar oriunde ar fi as vrea sa fie si ea. As vrea sa stau cu ea undeva sa ne gandim , sa vorbim, sa incercam sa ne cunoastem mai multe de atat, sa i simt parul intre degetele mele sa i simt caldura, sa uitam de lume fiind in propriul univers. Am sa inchei postuletu asta aici deoarece aproape nu mai vad nimic de cum mi se inchid ochii.

File rupte.

As vrea sa imprimez cateva cuvinte uitandu-ma la postarile trecute. D care a fost langa mine cand nu se putea. Iti multumesc pentru vara trecuta, chiar m-ai tinut in viata.

 8.12.2012
 11:11

 Dap a nins, si a fost super. Ma bucur ca in sfarsit iarna le intrece pe toate anotimpurile, chiar s-ar putea sa fie anotimpul meu preferat anul acesta. Se pare ca peste noapte sau peste zii depinde din ce punct de vedere o luat, s-a lasat peste noi ca o plapuma (?!). Sincer ma bucur mai mult ca si la L. ninge deoarece ea vroia asa mai mult ca mine, asa ca. HAPPY SNOW DAY.
 Hmm. azi am ras cu D. umpic asteptand dupa La. dar se pare ca nu a mai venit ca altfel ne-am fi continuat povestioara. In rest nu sa mai prea intamplat nimic azi, cel putin pentru mine. A fost o sambata normala... in fata pc-ului nefacand nimic si vorbind cam toata ziua cu L. incercand sa imi dau seama de fapt ce voi face de sarbatori. As sterge postul asta, fix aici. Dar il voi lasa asa deoarece e prea gol. Maine promit ca il voi continua.
 Pana la urma cui i promit? Cine imi citeste blogul? De fapt imi scriu aici amintirile ca sa le spun cuiva.. sa imi exprim sentimentele, am renuntat la ideea aceea.

9.12.2012
4:26

I'm so in love with the wrong world...

 O zi banala.

 -POST NEFINALIZAT TERMINAT-

aberatii` 1.2

As fi vrut ca azi sa vorbesc despre niste lucruri ce ar merita vorbite, dar nu o fac pentru ca nu am nici un lucru ce ar merita vorbit! Tot  ce as putea spune sunt doar niste aberatii aiurea sarite din mintea mea, despre cum viata mea e aiurea si ia intorsaturi gresite, exact cele care nu le vreau eu. Ei bine, astazi am vazut cat de plictisitoare poate sa fie o zi la scoala, fara nici macar un pic de chestie care m-ar putea face fericit, sau cel putin sa imi faca ziua. Intr-o chestie buna, ca cele rele se intampla mai in fiecare zi.
 Poate ca mutarea aceasta, care pana la urma s-ar putea face, daca se face, va fi una buna, presimt asta. Pentru ca imi place cam tot ce se intampla in jurul meu acolo, in sfarsit pot vorbii despre muzica, dar desigur asta nu rezolva alte probleme. As vrea sa imi cer scuze fata de o persoana foarte draga mie, pentru ca uneori am nervi, si am tendinta sa tip, si sa ma rastesc, si stiu ca faci tot ce poti pentru a face o viata mai buna .. Incerc sa iti arat cat mai des ca ai de cine sa fi mandra si sa conteze. Poate aceste randuri se vor pierde cu anii, dar nu conteaza, stiu ca scriu aberatii, dar vreau sa fie aberatiile mele, abertii unice. Incerc sa gandesc limpede, tot ce pot gandii este "uitete la ceas" -> "FUCK, MAINE SCOALA"-> "Ghiozdan?, nope"-> "Dus."-> "Sa mai stau putin.". Cam asta se petrece in mintea mea acum, dar as vrea sa termin aici postul acesta pentru ca am ramas in pana de idei, poate maine cine stiie se va intampla ceva miraculos de ridicol si am sa scriu aici, una dintre aberatiile mele.

Those days when nothing feels right.

Si revin aici cu un post fiind dator si cu minciunile mele "o sa postez curand". Dar uite ca o fac dupa cateva saptamani ca dracu` reusesc sa ma refugiez in fata blogului. Ce pot sa zic? Nimic nu a mers cum trebuie si totul este pe dos, nu prea am vorbit cu nimeni in ultimele zile, la scoala e aiurea. Dar prefer sa schimb subiectu. Imi vine sa iau o vaza si sa o trantesc de perete, dar nu pot. Prefer sa tac si sa ascult cu un zambet in scarba si spranceana stanga ridicata cand cineva imi comenteaza. Maine o sa fie altfel, presimt eu, nu o sa ma las mai prejos pentru ca sunteti voi destepti. Plus ca vreau sa demonstrez ca nu sunt ca si inainte, din multe privinte, m-am schimbat mult. Poate nu se vede dar se va vedea ;). Cu D. nu am vorbit prea multe, pentru ca era prea ocupta cu melodiile ei, chiar nu aveam chef sa stau langa ea si  sa ma uit pe geam in timp ce asculta muzica la casti. Nu o intrebasem ce patise pentru ca stiam de fapt despre ce era vorba. Maine vreau sa plec de la ultima ora, nu am chef deloc de sport inca de acum.  Ok, acum pentru oameni care nu ma sufera, le multuuuuumesc ca nu ma sufera pentru ca sunt eu, da. Chiar ma bucura faptul ca nu ma urasc pentru ce nu sunt ci pentru ceea ce sunt. Dar sunt prea aiurea sa imi afirme asta. Vreau sa imi mai cer scuze printre randurile astea aiurite, care sunt ca niste usi deschise si toata lumea vorbeste, amestecat, lui L. ca nu am mai postat pe blogul nostru, si chiar imi pare rau. De abia astept sa mai vorbim, chiar imi lipsesc noptile acelea in care stateam treji si radeam intruna.
 Din cauza unor persoane pot spune ca nu pot fi eu insumi pentru ca nu sunt sigur ca am incredere in voi, inca, pentru ca am foarte multe dubi in legatura cu mine, in legatura cu mutatul , acum doua saptamani imi placea, ma sperie gandul ca imi place sa raman acolo, de fapt nu mi-ar place sa fiu oriunde dar acolo cu cineva in care am incredere sau cel putin ma intelege. Dar ma mai sperie faptul ca voi fi "nou", dar sa trecem peste ele ca peste niste frunze care stau pe jos, vestejite. As putea sta aici sa plang toata ziua despre chestile mele, sa ascult melodia asta care o tot schimb, sa regret tot ce fac.. sa spun ca nu sunt bine cand de fapt chiar nu sunt, dar sunt prea multe de facut prea multe de realizat. Am nevoie de cineva sa ma tina strans de mana si sa imi spuna ca totul sa fie ok si sa imi dea o imbratisare, dar cine ar puteao face cand nimeni nu stie prin ce trec eu acum, si daca ar stii .. tot nu ar face-o. Oamenii din ziua de azi is rai, de-a dreptu. Ei cred ca orice gluma e gluma? Sa fim seriosi, nu cred ca sunt sigurul care crede ca o gluma zisa aiurea te poate jicni atat de tare incat iti vine sa il pocnesti in fata pe dansu/dansa?... Si inca nu am gasit ce cautam in legatura cu mine, dar incerc asa de tare sa imi spun ca va fi totul bine si eu trebe sa trec peste astea. Dar am fost singur intre chestile astea, nimeni nu a stat langa mine sa imi zica, " Linisteste-te, nu mai da cu pumnu in perete pentru ca vei fi Ok.". Inca astept persoana aceea..

 Incep sa pierd in fiecare clipa cate putin din speranta mea...