Starting to dream again

Stau la ora asta tarzie intins in pat cu laptopul in brate gandindu-ma sa trantesc ceva pe blog daca tot nu am face. Stiu ca astazi am fost aerian si ciudat, dar imi pasa de multe lucruri care se intampla in jurul meu. Pentru inceput vreau sa imi cer scuze lui L. ca am fost asa la inceput pentru ca nu avusem chef de zambin, nu avusem chef de nimic dar mai apoi totusi uite ca am reusit sa trec peste. In al doilea rand as vrea sa i cer altei persoane care a fost aici pentru mine cam in tot timpul vietii mele, si uneori pot fi atat de prost in legatura cu ce spun, stii ca nu spun din inima, stiu ca uneori pot fi asa de nervos, e din cauza unor chestii despre care nu le stii, pentru ca nu le spun nimenui in mare parte, nu imi place. Simt ca nimeni nu le-ar lua in serios, dar tu totusi stiu ca ma asculti cam orice ar fi. De la o vreme am inceput sa nu iti mai spun mai nimic legat de ele deoarece sunt destule probleme de care sa iti faci griji si ale mele nu le vreau sa ocupe vre-un loc. Si fiind acestea spunse, cu toata prostia mea am reusit sa trec si peste doua zile.
 Ieri nu am fost la scoala "cica" nu s-a tinut, dar putin imi pasa daca se tinea sau nu. Tot nu mergeam, nu mai am chef de batjocoriile lor, si totusi asta primesc in schimb, dupa respect primesti o palma. Urasc sa spun asta dar filmul acela "The Secret" in majoritatea partiilor este adevarat. Am facut cateva calcule aducandu-mi aminte niste momente din viata mea, iar tin sa spun ca legea aceea a atractiei s-ar putea sa mearga intr-un fel sau altul. In fine, melodiile trec ca pe banda rulanta la mine in playlist. Am inceput sa imi fac un mic vis sa vad daca Universul imi va raspunde, dar trebe sa cred in chestiuta aceea. Si totusi is atatea de cerut, as vrea intr-un final sa ma intalnesc cu L. sa stau cu ea, pe aceea plaja din NY , imbratisati privind in spre ocean, nu stiu dece am eu visele acestea cu plaja.. NY... dar oriunde ar fi as vrea sa fie si ea. As vrea sa stau cu ea undeva sa ne gandim , sa vorbim, sa incercam sa ne cunoastem mai multe de atat, sa i simt parul intre degetele mele sa i simt caldura, sa uitam de lume fiind in propriul univers. Am sa inchei postuletu asta aici deoarece aproape nu mai vad nimic de cum mi se inchid ochii.

File rupte.

As vrea sa imprimez cateva cuvinte uitandu-ma la postarile trecute. D care a fost langa mine cand nu se putea. Iti multumesc pentru vara trecuta, chiar m-ai tinut in viata.

 8.12.2012
 11:11

 Dap a nins, si a fost super. Ma bucur ca in sfarsit iarna le intrece pe toate anotimpurile, chiar s-ar putea sa fie anotimpul meu preferat anul acesta. Se pare ca peste noapte sau peste zii depinde din ce punct de vedere o luat, s-a lasat peste noi ca o plapuma (?!). Sincer ma bucur mai mult ca si la L. ninge deoarece ea vroia asa mai mult ca mine, asa ca. HAPPY SNOW DAY.
 Hmm. azi am ras cu D. umpic asteptand dupa La. dar se pare ca nu a mai venit ca altfel ne-am fi continuat povestioara. In rest nu sa mai prea intamplat nimic azi, cel putin pentru mine. A fost o sambata normala... in fata pc-ului nefacand nimic si vorbind cam toata ziua cu L. incercand sa imi dau seama de fapt ce voi face de sarbatori. As sterge postul asta, fix aici. Dar il voi lasa asa deoarece e prea gol. Maine promit ca il voi continua.
 Pana la urma cui i promit? Cine imi citeste blogul? De fapt imi scriu aici amintirile ca sa le spun cuiva.. sa imi exprim sentimentele, am renuntat la ideea aceea.

9.12.2012
4:26

I'm so in love with the wrong world...

 O zi banala.

 -POST NEFINALIZAT TERMINAT-

aberatii` 1.2

As fi vrut ca azi sa vorbesc despre niste lucruri ce ar merita vorbite, dar nu o fac pentru ca nu am nici un lucru ce ar merita vorbit! Tot  ce as putea spune sunt doar niste aberatii aiurea sarite din mintea mea, despre cum viata mea e aiurea si ia intorsaturi gresite, exact cele care nu le vreau eu. Ei bine, astazi am vazut cat de plictisitoare poate sa fie o zi la scoala, fara nici macar un pic de chestie care m-ar putea face fericit, sau cel putin sa imi faca ziua. Intr-o chestie buna, ca cele rele se intampla mai in fiecare zi.
 Poate ca mutarea aceasta, care pana la urma s-ar putea face, daca se face, va fi una buna, presimt asta. Pentru ca imi place cam tot ce se intampla in jurul meu acolo, in sfarsit pot vorbii despre muzica, dar desigur asta nu rezolva alte probleme. As vrea sa imi cer scuze fata de o persoana foarte draga mie, pentru ca uneori am nervi, si am tendinta sa tip, si sa ma rastesc, si stiu ca faci tot ce poti pentru a face o viata mai buna .. Incerc sa iti arat cat mai des ca ai de cine sa fi mandra si sa conteze. Poate aceste randuri se vor pierde cu anii, dar nu conteaza, stiu ca scriu aberatii, dar vreau sa fie aberatiile mele, abertii unice. Incerc sa gandesc limpede, tot ce pot gandii este "uitete la ceas" -> "FUCK, MAINE SCOALA"-> "Ghiozdan?, nope"-> "Dus."-> "Sa mai stau putin.". Cam asta se petrece in mintea mea acum, dar as vrea sa termin aici postul acesta pentru ca am ramas in pana de idei, poate maine cine stiie se va intampla ceva miraculos de ridicol si am sa scriu aici, una dintre aberatiile mele.

Those days when nothing feels right.

Si revin aici cu un post fiind dator si cu minciunile mele "o sa postez curand". Dar uite ca o fac dupa cateva saptamani ca dracu` reusesc sa ma refugiez in fata blogului. Ce pot sa zic? Nimic nu a mers cum trebuie si totul este pe dos, nu prea am vorbit cu nimeni in ultimele zile, la scoala e aiurea. Dar prefer sa schimb subiectu. Imi vine sa iau o vaza si sa o trantesc de perete, dar nu pot. Prefer sa tac si sa ascult cu un zambet in scarba si spranceana stanga ridicata cand cineva imi comenteaza. Maine o sa fie altfel, presimt eu, nu o sa ma las mai prejos pentru ca sunteti voi destepti. Plus ca vreau sa demonstrez ca nu sunt ca si inainte, din multe privinte, m-am schimbat mult. Poate nu se vede dar se va vedea ;). Cu D. nu am vorbit prea multe, pentru ca era prea ocupta cu melodiile ei, chiar nu aveam chef sa stau langa ea si  sa ma uit pe geam in timp ce asculta muzica la casti. Nu o intrebasem ce patise pentru ca stiam de fapt despre ce era vorba. Maine vreau sa plec de la ultima ora, nu am chef deloc de sport inca de acum.  Ok, acum pentru oameni care nu ma sufera, le multuuuuumesc ca nu ma sufera pentru ca sunt eu, da. Chiar ma bucura faptul ca nu ma urasc pentru ce nu sunt ci pentru ceea ce sunt. Dar sunt prea aiurea sa imi afirme asta. Vreau sa imi mai cer scuze printre randurile astea aiurite, care sunt ca niste usi deschise si toata lumea vorbeste, amestecat, lui L. ca nu am mai postat pe blogul nostru, si chiar imi pare rau. De abia astept sa mai vorbim, chiar imi lipsesc noptile acelea in care stateam treji si radeam intruna.
 Din cauza unor persoane pot spune ca nu pot fi eu insumi pentru ca nu sunt sigur ca am incredere in voi, inca, pentru ca am foarte multe dubi in legatura cu mine, in legatura cu mutatul , acum doua saptamani imi placea, ma sperie gandul ca imi place sa raman acolo, de fapt nu mi-ar place sa fiu oriunde dar acolo cu cineva in care am incredere sau cel putin ma intelege. Dar ma mai sperie faptul ca voi fi "nou", dar sa trecem peste ele ca peste niste frunze care stau pe jos, vestejite. As putea sta aici sa plang toata ziua despre chestile mele, sa ascult melodia asta care o tot schimb, sa regret tot ce fac.. sa spun ca nu sunt bine cand de fapt chiar nu sunt, dar sunt prea multe de facut prea multe de realizat. Am nevoie de cineva sa ma tina strans de mana si sa imi spuna ca totul sa fie ok si sa imi dea o imbratisare, dar cine ar puteao face cand nimeni nu stie prin ce trec eu acum, si daca ar stii .. tot nu ar face-o. Oamenii din ziua de azi is rai, de-a dreptu. Ei cred ca orice gluma e gluma? Sa fim seriosi, nu cred ca sunt sigurul care crede ca o gluma zisa aiurea te poate jicni atat de tare incat iti vine sa il pocnesti in fata pe dansu/dansa?... Si inca nu am gasit ce cautam in legatura cu mine, dar incerc asa de tare sa imi spun ca va fi totul bine si eu trebe sa trec peste astea. Dar am fost singur intre chestile astea, nimeni nu a stat langa mine sa imi zica, " Linisteste-te, nu mai da cu pumnu in perete pentru ca vei fi Ok.". Inca astept persoana aceea..

 Incep sa pierd in fiecare clipa cate putin din speranta mea...

Decode.

As vrea sa vorbesc despre ziua de ieri, sfarsitul ei mai exact. Dar nu pot. Eram asa feeeeericit, apoi dintr-o data cineva mi-o aruncat o piatra in fata. Asa si azi, am ras, fals. Dece trebuie sa ma comport asa? Dece nu pot fi si eu normal pentru o zi, sa fiu eu! Imi vine sa tip, sa arunc toate lucrurile de pe birou pe geam. Nimic nu merge cum trebuie si m-am saturat sa scriu pe blogul acesta doar chestiile rele, dece fac asta. DECE IMI FAC MIE ASTA. 

Azi nu m-am intalnit cu D, normal. Ei ies totimpu mai repede. O sa ajung totusi acolo? Sau doar voi sta si ma voi plange ca nu voi ajunge acolo. Si apoi tot eu is de vina. Dar stii ce? FUCK THIS FUCKING SHIT. Ma voi straduii asa de tare incat voi trece peste toate asa de usor. Dar va fi greu, va fi asa de greu. Sa trec printr-o padure cu spini. Nimeni in spatele meu, nu stiu ce ma astepta in fata.  

 Pana atunci va trebui sa imi pregatesc armele extrem de bine, sa atac din toate partiile. Cam asa vad eu lupta mea contra restu, eu si sabia. Poate cativa alaturi, dar ma sprijina de la departare. Si e ok, i inteleg. Vreau sa pun capat acestei chestii cat mai repede.

aberatii1`

 

Sincer, zilele astea au fost total aiurea. Am fost prea aerian sa fiu cu picioarele pe pamant. Ereau prea multe de facut si e totul stresant. Nu pot spune ca este usor pentru ca nu este, dar .. ce pot zice? Sa ma plang? La ce ar ajuta... Uneori nu prea pot sa observ care sunt adevaratii prieteni, e asa greu. Sunt atatea chestii incat nici nu ma pot relaxa noaptea din cauza lor. E o varza la mine in cap. Imi vine sa tip sa urlu, e prea cald, e prea frig, sa spun da, sa spun nu, melodia asta, melodia aia.. E prea mult. As vrea sa vorbesc despre ceva, dar nu gasesc rostul la nimic. Ma simt mort pe dinauntru, doar creierul functioneaza singur.. Incearca sa isi dezvolte gandirea proprie dar in final rezulta aberatii. Dece nu ma poate trezi cineva? La realitate, sa imi spuna si mie cu ce sa mananca viata. Cum fac sa trec peste asta? Cum voi reusi sa trec peste daca apar asa multe obstacole. As vrea sa dau cu ele de pamant dar nu pot. 

 Pot spune ca am fost ranit de atatea ori, dar nu reactionez. Prefer sa tac, sa inghid, sa trec peste. Macar de mi-ar bandaja naibii cineva inima. Simt ca se va scurge pana nu va mai ramanea nimic. Par asa fericit nu? Hahaha. M-ai prins in faza in care nu imi amintesc de mine, creierul rade pentru ca asta stie sa faca. Inima plange pentru ca e ranita. Micutele senimente sfasaiate, majoritatea doar intorc si tot intorc cutitul in rana. Acea rana invizibila, parca inexistenta pe care numai eu o pot simtii. Simt ca ma inec in propria gandire, simt ca raman pe dinafara, ca incerc sa scap de toate dar ele revin. Sa fac ceva bine, imi iese dar nu asa cum trebuie. 

 Mai pot adauga, nepasarea mea? Cum toti spun. Mie nu imi pasa, eu nu sun, nu ma interesez. Dar.. e totul asa de incurcat nimeni nu stie prin ce trec, si ei nu inteleg. Punct. As incerca sa rezist, ceea ce sa pare ca o fac neintentionat. 

 Am avut intentii de a ma elibera intr-un mod foarte absurd dinou doua 3 luni alandala prelungite si aiurite. De doua zile ma gandeam sa o fac, dar dece sa nu o fac? Azi nu am gasit cu ce. Prea ascutit, prea aiurea. Am lasato balta si am stat asa. Dar dece sa o fac? avusem o zi nemaipomenita nu? Mda... 

13:22

13:22.
Nothing is the same, everything is different. Everyone is leaving and everyone is dying.

Iesisem din autobuz deisgur distrus tot de scoala, obosit mort si fara nici un chef de viata, Am traversat neavand ce sa fac, pentru a intra in gramada de oameni care asteptau celalalt autobuz. Puteam sa iau de la inceput altul dar am decis sa merg mai mult si asa nu aveam ce face acasa.
 Am ajuns in fata cu o persoana foarte cunoscuta mie, una dintre persoanele in care puteam sa am incredere si puteam sa imi arat toata copilaria din mine. Zambisem scurt si la obiect macar dupa o zi naspeta rau sa vorbesc cu cineva. Desigur vorbeam despre scoala, despre in general, cateva vorbe. Apoi s-a intors, era ciudat era ceva ce nu se intamplase de obicei. De cand toti au devenit asa reci? Sau poate eu m-am schimbat, sau ceva a intervenit la mijloc. Dar nu vroiam sa fie asa, vroiam sa fie altfel!
 Si tocmai tu? Tu ce-a care nu se schimbase nici macar o data, probabil incercai sa fi cineva.. ceilalti colegi de langa tine incercau sa te tina in conversatie. Am stat si am privit stanjenit dar nu ziceam nimic, autobuzul veni si tu ai urcat, eu am asteptat. Am oftat si l-am luat pe celalalt cu o urma amara de tot.

 Everyone is happy i'm the one fucked up.

 Dragi colegi, dragi porfesori, MI-ATI FUTUT TOATA ZIUA :). Si maine iara va fi o zi, care va fi la fel. Am incercat sa ignor tot dar era prea greu sa fac asta, era totul prea complicat. Prefer sa tac si sa ascult decat sa sar la bataie. Prefer sa rad fals decat sa fiu intrebat ce am.

 Vreau ceva diferit, ceva surprinzator de placut, ceva ce ma va face sa ma gandesc zambind in fiecare zi...

Escape from.. Everything.

 
Sincer nu am nici o idee cum sa incep sau despre ce sa scriu, tot ce pot spune e ca melodia aceasta imi da putere sa scriu si sa ma duca cu gandul departe intr-un loc indepartat intr-o camera uriasa cu un pat in mijloc un geam urias pe care se razbate furtuna de afara cu ploaie si vant si biblioteci uriase proptite de pereti alaturi de poze artistice care stau si ele la randul lor acolo. Florile din geam fiind rupte si smulse ramanand verdeata, alaturi de pamantul inecat. O livada uriasa in fata geamului, iarba vede cerul albastru inchis, cai care alearga in spre un adapost iar eu cu un mp3 in ureche ascultand si ploaia se melodia in acelasi timp stand la geam si privind totul cum se duce. Cam asta se petrece in suflentul meu in acest moment, nestiind ce sa fac, ce sa gandesc, ce sa simt,  ce sa spun!
  Imi pare rau daca nu ti-am raspuns asa de mult ca alte dati dar nu esti singura cu care nu am comunicat asa, am ceva ce ma retine si nu stiu ce este si chiar imi pare rau pentru asta! Poate este de la statul in casa dar ce sa fac? Raceala nu trece singura. As vrea eu... Si totusi acel loc din inima mea vreau sa devina realitate! vreau sa fie ceva ce nu am mai simtit pana acum si sa stiu ca este un loc sigur unde fricile mele sa stea inchise intr-un borcan pe ultimul raft al unei biblioteci. Tunetele sa se destinga deasupra casei in care ma aflu si sa acopere melodia pe care o ascultam.
 Imi pare rau inca pentru chestile care nu le-am facut si pentru care le-am facut in ultima vreme poate totusi e vina mea pentru ce se intampla. Si poate ca te-am suparat cu ceva dar vreau sa se termina chestia asta si sa imi reiau viata in modul normal.
 Aseara a plouat, in sfarsit. Desi eu eram prea ocupat cu chestia banala pe care o urasc dar nu vorbesc despre ea, am sa o uit de tot! Eram prea aiurea sa o mai ascult, sa ma linisteasca. Dar acum am nevoie de ea parca este un drog pentru mine, imi place la nebunie. Ma face sa ma gandesc departe si sa ma linistesc. Sa trec de tot stresul si de durerea pe care o aveam/am. Stiu ce se va intampla de luni in coace si va fi banal, desigur nu sunt singurul, poate. Chiar daca nu ma simt in largul meu acolo trebuie sa fac ceva sa imi iasa bine sa pot dovedi ca pot scapa din acel .. loc. Sper ca va ploua saptamana asta. Vreau ploaie si tristete de la toamna, nu soare!

nebunie totala#

                                                         

   Fisa Medicala Pentru Internare

 Numele Si Prenumele: The Freak. (C.)

 Locul Internarii: Spitalul de boli psiho-mintale . Str. Sinucideri Cladire. 0005.

 Data Internari/ Data Iesiri: 2012.09.10 - Neindetificata.

 Tratament (medicamente luate): Nu raspunde la nici un medicament.

 Boala pacientului: Nebunie si stres intensa-acuta.

 Camera unde se afla: 2220193 

 Cauzele boli: Prea mult stres, prea multa depresie, prea multa indecizie, prea multa suferinta.

 Observatii: A fost gasit pe marginea unei cladiri imense, pe vreme ploioasa, plangea intruna si vroia sa se arunce. Nu se stie ruda, prieteni, nimic de-o cam data. Este sedat din cauza comportamentuli. Tot isi cere chitara dar nimeni nu il baga in seama. Tipa intruna ca vrea sa iese si plange neincetat. Se ranise de multe ori iar acum nu mai are ce face. Nu vrea sa vorbeasca cu nimeni ianfara de cateva persoane care nu stiu unde se afla. 

Sta cuminte la geam seara cand ploua. Nu vrea sa manance asa ca trebuie fortat. Se considera foarte imperfect, nu raspunde la nici un medicament sau vorba, vrea sa fie lasat in pace. Vorbeste intruna despre persoanele pe care le iubeste de parca cineva il baga in seama. Nimanui nu i pasa cum se simte. Raspunde doar la da si nu, acestea fiind adresate de doctorul sau in care picase cu greu in custodie.

 Nu intelege nimic si nu vrea sa vorbeasca. A fost gasit la locul incidentului sangerand la maini. Sangerarea fiind provocata de ceva foarte ascutit. In buzunarul drept avea telefonul care era tot ud, alaturi de un bilet. Inca nu s-a uscat. Refuza sa creada ca se poate face bine, se simte singur si dat afara. Incearca sa faca ceva bine dar in zadar, nimeni nu vede. Toti i dau sfaturi dar el nu asculta. Este foarte sensibil. 

Ora vizitelor: Nici una (de-o cam data).

Doctor la acest caz: Isobel Katherine "Izzie" Stevens.

 Semnatura:  DOC.Stevens

Lost and Found.

 As incepe sa scriu despre toata saptamana trecuta, dar nu ar avea nici un sens. A fost in majoritatea timpului la fel ca cealalalta. Nimic nou, inafara de G, despre care incep sa simt ceva, am lasat nefinalizat postul acesta inca de ieri fara sa stiu ce sa mai scriu, nu am dispozitia de nimic, azi - dimineata am fost fericit iar acum iarasi reiau rutina mea zilinica. Nu stiu ce sa fac, ce sa zic, ma sitm aiurea si singur sa fiu sincer. Chiar daca totusi cateva persoane sunt alaturi de mine.
 As putea pleca intr-o dimineata si sa nu ma mai intorc? Sa uit de tot si toate, doar cu o melodie in capul meu fara sa imi pese  de nimic  ci doar sa am aceea cale de scapare in momentul meu de slabiciune si sa termin tot? Ar fi asa de simplu daca nu le-ar pasa.
 Dar cateva persoane inca au incredere in mine ca voi rezista pe langa altele care habarnau prin ce trec dar mie imi pasa de ele, si imi pasa asa de mult incat mi-as incalca proprile reguli pentru ele. Unele cred ca totul e de la sine sau sunt fite de adolescent dar eu cred ca am trecut prin multe si destul incat sa stiu cate ceva despre viata asta. In primele zile de liceu mi sau parut aiurea apoi saptamana trecuta a inceput ca dracu` si in ziua aceea a trebuit sa continui asa de "usor" si cu zambetu pe buze sa fiu fericit si sa le fac tuturor pe plac. Si vroiam sa "ma eliberez" asa de rau!
...Dar nu am putut sa o fac, mi se parea o prostie mi se parea ca incerc sa fac asta doar pentru a ma .. face pe mine sa ma simt prost si sa imi fac proprie iluzie. Asa ca am renuntat si am lasat de o parte dar grijile nu au trecut. In fine, chiar nu pot fi ceea ce nu sunt, e prea mult si nu stiu daca merita. Tie nu iti plac cei de genul meu eu sunt doar o perosana care sta in mijlocul listei tale imense cu perosane ce le cunosti si doar le saluti. Pacat ca eu sunt cel care te intreaba cum esti, nu tu. Daca as pleca poate te-ai pune umpic pe ganduri, poate pe toti nu numai pe tine. Dar oricum, sentimentele astea vin si se duc dar uneori sunt imprimate pe viata acolo, sau cel putin pentru o perioada lunga de timp.

Story

  Eram pe Tumblr si cautam imagini cand am dat peste povestea asta ce m-a atins asa de tare.. M-a pune pe ganduri asa de mult incat nici nu m-a asteptam sa vad totul din acest punct de vedere iar fiecare personaj sa insemne asa mult pentru mine ( inafara de fratele cel mic, nu am frati sau surori :), numai o sora vitrega). Chiar merita citita. Chiar nu aveam idei ce sa scriu si uite.. am gasit acesta poveste. 


"Wanna kill yourself? Imagine this. You come home from school one day. You’ve had yet another horrible day. You’re just ready to give up. So you go to your room, close the door, and take out that suicide note you’ve written and rewritten over and over and over. You take out those razor blades, and cut for the very last time. You grab that bottle of pills and take them all. Laying down, holding the letter to your chest, you close your eyes for the very last time. A few hours later, your little brother knocks on your door to come tell you dinners ready. You don’t answer, so he walks in. All he sees is you laying on your bed, so he thinks you’re asleep. He tells your mom this. Your mom goes to your room to wake you up. She notices something is odd. She grabs the paper in your hand and reads it. Sobbing, she tries to wake you up. She’s screaming your name. Your brother, so confused, runs to go tell Dad that “Mommy is crying and sissy won’t wake up.” Your dad runs to your room. He looks at your mom, crying, holding the letter to her chest, sitting next to your lifeless body. It hits him, what’s going on, and he screams. He screams and throws something at the wall. And then, falling to his knees, he starts to cry. Your mom crawls over to him, and they sit there, holding each other, crying. The next day at school, there’s an announcement. The principal tells everyone about your suicide. It takes a few seconds for it to sink in, and once it does, everyone goes silent. Everyone blames themselves. Your teachers think they were too hard on you. Those mean popular girls, they think of all the things they’ve said to you. That boy that used to tease you and call you names, he can’t help but hate himself for never telling you how beautiful you really are. Your ex boyfriend, the one that you told everything to, that broke up with you.. He can’t handle it. He breaks down and starts crying, and runs out of the school. Your friends? They’re sobbing too, wondering how they could never see that anything was wrong, wishing they could have helped you before it was too late. And your best friend? She’s in shock. She can’t believe it. She knew what you were going through, but she never thought it would get that bad… Bad enough for you to end it. She can’t cry, she can’t feel anything. She stands up, walks out of the classroom, and just sinks to the floor. Shaking, screaming, but no tears coming out. It’s a few days later, at your funeral. The whole town came. Everyone knew you, that girl with the bright smile and bubbly personality. The one that was always there for them, the shoulder to cry on. Lots of people talk about all the good memories they had with you, there were a lot. Everyone’s crying, your little brother still doesn’t know you killed yourself, he’s too young. Your parents just said you died. It hurts him, a lot. You were his big sister, you were supposed to always be there for him. Your best friend, she stays strong through the entire service, but as soon as they start lowering your casket into the ground, she just loses it. She cries and cries and doesn’t stop for days. It’s two years later. The whole school talks to a counselor/therapist at least once a week. Your teachers all quit their job. Those mean girls have eating disorders now. That boy that used to tease you cuts himself. Your ex boyfriend doesn’t know how to love anymore and just sleeps around with girls. Your friends all go into depression. Your best friend? She tried to kill herself. She didn’t succeed like you did, but she tried…your brother? He finally found out the truth about your death. He self harms, he cries at night, he does exactly what you did for years leading up to your suicide. Your parents? Their marriage fell apart. Your dad became a workaholic to distract himself from your death. Your mom got diagnosed with depression and just lays in bed all day. People care. You may not think so, but they do. Your choices don’t just effect you. They effect everyone. Don’t end your life, you have so much to live for. Things can’t get better if you give up." - Tumblr.

A year without rain

21. Sept.
 I-am cerut numarul lui G. Mi se pare de treaba, nimic special de-o cam data.
Am ajuns acasa destul de aiurea si fericit ca am scapat cu viata din ghearele lor. Era fix in spatele meu cand s-a intamplat. Nu e vina lui desii luni va fi mare scandal! Dupa mine o cam merita.

22. Sept.

 M-am trezit pe la ora 12 dupa o saptamana grea ca naiba! In sfarsit pot sa ma gandesc  usor, si sa fiu in monotonia mea. O saptamana grea ca asta nu am avut in viata mea, trebuia sa se intample o data si o data. Noi profesori, noi colegi. Pana acum ma inteleg bine cu toti, nu e o mare scofala. Cel putin i-am ceurt numarul lui G. mi se pare o fata destul de ok si cred ca ne intelegem bine. Se poarta altfel cand e cu mine. Dar nu stiu, jumate din clasa noastra din sem 2. se muta asa ca Doamne dai sa vina mai repede sa plec si eu.
 Imi lipseste ploaia, vreau o ploaie nu prea mare, normala. Iar eu sa ma plimb cu castile printre picaturi si sa nu imi pase de nimic. Sa merg pe strada asta aiurea si sa ma opresc sub pot si sa vad masinile cum trec cu putere. Sau sa merg cu autobuzu si sa privesc pe geam cum picura. Dar chiar vreau sa simt sau sa vad ploaia, imi lipseste de doua zile deja. Chiar e ok cand ploua , ma relaxeaza complet.  Iara m-o luat monotonia asta aiurea care imi face capu varza pana la urma, prefer sa inchei postu asta aici fiind trezit la realitate. Mda.

Gift of a friend.

Am sa dau acest post foarte rapid in care vreau sa vorbesc despre o persoana foarte foarte foarte speciala din viata mea :) caruia este ziua astazi. In primul rand l-a multi ani dinooou <3. Sincer ea mi-a fost aproape totimpu, si cand zic totimpu ma refer totimpu! Ea stie prin tot ce trec si ne intelegem asa de bine incat nici macar o data nu am realizat ca ma inteleg mai bine cu ea decat cu alte persoane care sunt chiar langa mine. Este o persoana amuzanta, zambareata si incearca din toate puterile sa faca persoanele din jurul ei sa zambeasca. Se spune ca cei ce zambesc cel mai mult si rad sufera de cele mai multe ori, eu cred ca este destul de adevarata chestia asta. Mie sincer mi se aplica. In orice caz, ne cunoastem de un an sau doi dar pot sa spun ca e o adevarata prietena buna de incredere! Ne povestim tot ce avem pe suflet pentru ca nimeni nu ne va judeca asa. Eu cred ca ea e super de treaba si can't wait sa ne intalnim. Nici nu stiu ce sa scriu sincer deoarece stunt atatea de spuuuuus. E prea muuult, nu stiu e totul perfect la ea. Sincer Demi Lovato ne citeste toate sentimentele legate intre noi.

Two Worlds Collide. :)

Last Day

Pff, de maine incepe scoala. Noi colegi, noi profesori, la mine e nou tot. Ciudat nu? Majoritatea au cel putin in acelasi liceu cate un pirieten sau fost coleg, eu sunt doar nou. Nici nu prea imi place chimia! Plus ca D. si L. nu stiu daca mai vin cu mine prin acelasi transport si voi merge singur.. Sper sa fie totul ok, doar sper sa nu fie aiurea si sa dau totul in bara. Tot ce stiu e ca o sa invat pentru ca nu am altceva de facut.

M-am saturat sa tot spun "Sper sa fie" " Cred ca..". Numa asta imi vine in minte. O sa fie bine si gata! Ulima zi de vacanta a fost normala, ciudata si aiurea. Monotonie toata ziua, asa nervi in spre final dar e totul ok acum. Sper ca, colegi mei sa fie normal si sa nu fie retardati, in sens de idioti. Cred ca asta e singura pretentie care o am. In rest nimic prea mult, (iara.. imi vine sa spun "sper") doar ca am sa gasesc pe cineva cu care ma pot intelege mai ales in legatura cu muzica sau seriale, desigur nimeni nu va fi ca si L. ea e total diferita, nimeni nu o sa fie asa pasionata ca ea si eu. Maine, deschiderea, am ceva emotii, deisigur nici nu stiu la ce ora incepe. Ma rog, poimaine o sa fiu pe holurile liceului cautandu-mi clasa mea. New year.. New Things, New feelings!

I'm never changing who i am.

Chiar daca nu prea am idee despre ce sa scriu, cred ca voi scrie despre urmatorii ani, despre personalitatea mea. Despre schimbari. Eu zic ca nu o sa ma sichimb, poate chiar deloc. De-o cam data imi place cum gandesc in legatura cu multe lucruri. Prefer sa ma schimb in bine. Ma gandeam ca o sa fie totul ok, si o sa fiu eu insumi fara sa incerc sa imit pe cineva, oricum sper sa ma imprietenesc cu niste oameni distractivi, glumeti, zambareti, amuzanti care sa iubeasca animalele. Si desigur sa nu le pasa prea mult de "carcasa", deoarece asta se va duce cu timpu pana la urma nu? Ceea ce conteaza este si personalitatea si cum gadeste aceea persoana in general. Oricum eu zic ca am prieteni destul de ok, mai ales in ultima vreme cand sunt cu ei sunt in al 9-lea cer. Postul asta o sa fie destul de scurt dar voriam sa spun ca nu ma voi schimba deloc! Nu imi voi schimba felul meu de a fi, poate ma voi schimba in bine si ma voi forma exact cum as vrea eu, dar de-o cam data sunt doar in liceu iar multe ma asteapta in fata.

Give Up.

Imi propusem sa ma trezesc devreme dar m-am trezit traziu. Prima oara cand ceva nu imi reuseste? Nu. Ma rog, am decis sa fac ceva azi si sa nu stau ca blegu, noroc ca L. m-a sunat si am reusit sa evadez din inchisoarea asta. Peretii albastrii ca norii, si melodiile triste care le ascultam intruna, am iesit si totul parea ok. Am mers prin zona, unde tocmai ma mutasem .. era trist, incercam sa evit locurile vizibile si i tot ziceam sa o luam pe ocolite, nu vroiam sa m-a recunoasca cineva. Oricum, fiecare persoana care trecea pe langa mine, mi se parea ca este unul dintre voi, chiar fiecare. M-a simteam intr-o capcana, totimpu inima imi sarea din piept cand cineva venea de pe colt si il vedeam.

Sper sa trec o data si o data peste frica de a va revedea dinou, chiar daca nu se intamplase ceva intre noi, nu prea multe. Ciudat ca fix cand eram pe strada asta telefonul meu ce era in buzunar suna fix la voi! ciudat.. Am realizat ca am un apel pierdut dupa ce am urcat in firobuz.. ma luase cateva sentimente ciudate.. nu stiam ce sa zic sau ce sa fac, sa va sun inapoi? Am lasato balta. In fine, am ajuns acasa si eram fericit. O vazusem pe L, fericita si dupa imbratisarea aia puteam sa o las sa faca ce vrea ea. Dar ma bucura ca o vazusem. Am ras ca si cum faceam pe vremuri, ne-am promis ca nu ne vom schimba nici macar o data. Mai ales din cauza liceului. Totimpu vom vorbi si nimic nu ne va despartii. That's for sure. Seara, m-a ia iarasi cu prostiile mele, legata de alta persoana draga mie, dar .. iarasi dezamagire mi se pare ca nu as avea nevoie nici sa iti spun ceva de rau. Atatea ai facut si nici nu ar trebui sa iti comentez, imi vine sa tip, si sa .. pur si simplu sa MOR! Nu pot sa mai rezist, incep sa ma urasc pe mine insumi, deja.. e totul aiurea. Nu stiu.. habarnam.. Imi pare rau! Ar fi atatea de spus, dar am sa rezum totul la un "imi pare rau".

Reality..?

Astazi dimineata ma trezisem dintr-un vis ciudat, dar frumos pana la urma. M-am uitat prin jur, vazusem geamul deschis, l-am lasat asa. Am deschis laptopu-l si am stat umpic pe el. Visasem ca eram asa de fericit de fugeam de fericire, in spatele meu era L. care imi zicea ca am reusit, eram pe o strada si mergeam la un magazin . M-a intalnisem cu profesoara mea de germana si i spusesem ca am reusit sa ajung la facultate, ea fericita imi zambi si se bucura pentru mine. L. mi-a spus ca puteam sa astept pana in a 12, dar eu alesem sa merg de acum eram a 10. Mi-am dat seama ca spuses ca mai aveam 2 sau 1 an, nu mai stiu exact. Probabil am ajuns la medicina, ma bucuram foarte tare ca in sfarsit reusisem. Inca aveam cateva indispuneri daca era mai bine sa raman pana in a 12?

Realitate: M-a stresez prea tare cu gandul la facultate, stiu. Dar nu pot sa ma gandesc in alta parte. Iar (.. ieri seara stateam ca prostu si ma uitam la o melodie ce imi aduse aminte de niste prosii care le facusem, dece am impresia ca voi trece dinou pe acolo? ) daca nu ma gandesc la facultate ma gandesc la liceu.

Missing my family.

Si acum ca totul s-a terminat.. vreau sa ma intorc inapoi in timp. La inceput imi venea GREU sa cred ca toate astea se vor intampla cu adevarat, dar se pare ca totul e intradevar la sfarsit iar noi ne-am despartit. Abia tin prietenia legata cu unii dintre voi.. iar cu alti sper sa fie de la sine. Dar imi amintesc toate acele rasete! Toate momentele noastre perfecte, cat radeam.. cat ne distram. I-as dori asta oricui sa aibe, sunt unele dintre cele mai bune momente! Dar in final mi-a fost destul de greu sa spun " intradevar e gata". Si sa trec peste. Imi e greu sa trec peste, mai bine raman aici.. Dar totusi ce a urmat a fost mai aiurea, nu prea m-a multumit. Desii inca nu sunt multumit de ce mi se intampla, can't wait, sa m-a mut si sa fiu ok.. sper sa fie bine si daca Dumnezeu ajuta .. ajung unde vreau.

Vreau sa va spun ca va iubesc pe toti ! Chiar daca nu veti vedea asta, sunteti si veti fi o parte din viata mea. Imi amintesc cum ajungeam razand la scoala si ne puneam in banci.. asa unu dupa altu, fix in aceiasi formatie. Daca lipsea cineva cu care veneam totimpu se intreba " Unde e R." "Unde e D.".. Vreau dinou.. Vreau sa fie asa si la liceu dar vreau sa fiti voi! Imposibil nu? Mda.. Dece am impresia ca la liceu va fi totul aiurea? O adunatura de fraieri in aceiasi clasa care isi lipsesc vechii colegi.. Dar nu o sa va uit.

Ma rog astea sunt doar senimentele care le am si care sper sa fie reale. Dar in realitate? Totul s-a terminat. Ra. nu ma mai cauta, desii stiu despre ea ce se intampla si sunt fericit ca a trecut peste. Di. hmm.. poate am vorbit cate ceva, ea o sa fie totimpu ok. D. ? Da.. vorbim in fiecare zi.. L. M-ai umpic si vorbiiiiim. An. Nu prea am vorbit noi prea mult dar suntem ok unu cu altu :). Andr, ne-am apropiat in ultima vreme.. e ok, sper ca esti fericit cu stii tu cine :D.

Si asa s-a terminat un post, pot sa spun ca m-am relaxat ca am vorbit despre asta? NU. Pentru ca inca ma gandesc la voi, probabil schimb melodia si imediat mi se schimba mood-ul nu? Mda.. Ma rog, vreau totul de la inceput si il vreau la fel cu acelasi defecte. Lots of love..

Dreaming..

Ziua de azi a fost putin monotona, destul de trista in general, poate mai buna decat cea de ieri. Nu stiu ce sa zic, ma simt ciudat si singur. Astazi am incercat sa ma gandesc adanc la viitorul meu si tocmai am realizat ca eu negasem despre tot. As vrea sa fac o schimbare si sa te faca fericita si pe tine, stiu ca sunt multe de rezolvat in momentul asta si va dura ceva pana ne vom reveni. Dar.. vreau sa traiesc cum trebuie, cum ai spus si tu, decizia este amea. Va fi mult de lucru pana voi ajunge unde voi dori. Macar sa incep cu dreptul :).

Nimeni nu urmareste acest blog inafara de La., pana acum. Nu ca as avea nevoie sa imi urmareasca careva blogul sau ceva. Oricum imi scriu doar parerile si sentimentele, decat sa le las inauntru.

Bun, si am mai trecut peste o zi, destul de aiurea. Pot sa spun ca m-am gandit azi la sinucidere. Dinou. Dar nu vroiam sa o fac, multe lucruri nu mai vreau sa le fac, vreau sa fie totul ok si sa fiu fericit dinou. Imi lipseste ploaia.. vreau sa alerg in ea cu castile in ureche si sa ascult o melodie ce ma face sa zambesc. Sa-mi intind mainile si sa vina asupra mea toate picaturile de ploaie, cum zicea Ra. "Ce dragut.. cerul plange.." Sa ma invart incet cu mainile largi deschise ca si cum as astepta pe cineva sa ma imbratiseze privind in sus. Desii visele sunt vise, acum nu prea cred ca va veni o ploaie sau cineva care sa m-a imbratiseze, e doar camera asta care o data a fost prea ordonata pentru mine, pentru ca nu eram eu cel care statea in ea. Acum patul este vraiste, langa el se afla un fotoliu plin de plusuri, iar in cealalta parte o veioza care are forma de lumanari, aprinsa. Eu cu telefonul meu care spun eu ca este prost, a fost acolo cand am avut nevoie de el. Poate e vina mea ca s-a stricat, prea multi nervi, stres, nepasare.. In fine, mi se face somn ciudat.. ma intrebam cum va fi cand voi merge la liceu, trebuie sa ma culc la 10 sa dorm bine sa ma, trezesc sa prin autobuzu si sa merg jumatate de ora pe jos deoarece e departe.. Vreau sa visez ca zbor prin ploaie si sa vad totul de la mare distata de aici, sa simt ca traiesc.. Sa speram ca voi visa asta.. Ma voi culca si o voi lua dinou de la inceput maine.. noi povesti, noi chestii. Tot. :)

Skylar Grey - Coming Home Part 2. - Ma inspira mult :), ma face sa ma gandesc departe.. si adanc, sa reusesc sa zbor din lumea asta..

Teardrops.

Dinou, eu sunt cel care nu stie sa faca nimic, nu ma intereseaza nimic, totul mi se da mura-in-gura, si voi le stiti pe toate. Si de atatea ori mi sa spus asta incat am inceput sa o cred si sa ma simt asa, sa gandesc asa. Poate ca tu ai problemele tale, dar sa stii ca eu nu sunt asa cum zici tu, deloc. Nici nu ma cunosti atat de bine, desii ma stii de inainte sa fi aparut.

Totimpu eu trebuie sa fiu devina cu ceva, degeaba te enervezi pentru ca apoi vezi ca eu am dreptate. Si ma simt asa de slab din cauza ta , a tuturor incat .. nu mai rezist aici, mi se pare ca sunteti exagerati! Poate am sa las sa curga cateva lacrimi, chiar ma intrebam dece nu am facuto in urmatoarele zile, uite.. am primit si motivul! Si mi-am zis .. dece sa plang sa ma simt slab, cum zici tu? Ce pot sa mai spun? Multumesc pentru ca ma faci sa ma simt asa IN FIECARE ZI! Ma rog, totimpul va fi o zi noua nu? Dar ce rost mai are.. faptul a fost consumat deja e prea tarziu.

Friends & Insomnii

E ora 2:30, inca stau pe aici.. pustiu. Vorbesc cu D. ea e in depresie ca de obicei, desii ma face sa ma simt in viata. Am vorbit aproape toata ziua si ma bucura faptul ca inca suntem prieteni. Poate ea totusi e una dintre cei mai buni prieteni ai mei. Am sters tot postul, m-am decis sa vorbesc despre prieteni.

D. Sta cu mine si cand nu poate, vorbisem la telefon cu ea toata ziua, ne jucasem diferite jocuri si radeam intruna, am auzito cand plange, am auzito cand rade, pot sa spun ca ea e ea. Nimeni nu poate fi ca ea. Si stiu, orice as avea nevoie ma va ajuta, poate spune oricine orice despre ea, stiu cum e ea. Toata vara am vorbit despre diferite chestii, i-am spus ca mi-o placut de ea, desii inca parca imi place, nu pot sa zic ca nu, dar mi-o mai trecut. Stie ca o consider foarte apropiata si asa ma considera si ea. Thanks for everything D. I'll always remember you! Stiu ca o sa fim prieteni, poate pentru todeauna, sper in continuare!Love ya.

L, i remember all those crazy things you said, i gave them on fire. Am uitat toate chestile naspa care le-ai zis stiu ca nu din suflet. Tu ai fost acolo pentru mine .. Todeauna o sa te consider pitica meaa, toate nebuniile care le faceam la scoala, radeam intruna nonstop .. numai rasete mai stii cand l-ai scapat pe A, din lista si a fugit in fata masinii, ce ne-am speriat.. Wow acea zi. Serialele noastre infinite si nebune, vorbeam in fiecare zi. La sfarsit de an am inceput sa plangem ca fraieri ca nu avem cui sa i povestim despre acele seriale, promit si jur ca te sun toata ziua si toata noaptea doar sa povestim depsre Pll, TVD, LOST, PRISON BREAK, GHOST WISPPERER, L. Iti jur ca voi fi aici todeauna pentru tine, stii bine, nu pot sa renunt asa de usor la tine. Tu ai fost si vei ramane o parte din inima mea ce ma va completa mereu, rasul tau, inca il aud.

La. Vaaai, ar fi o mie si una de lucruri sa spun despre tine, esti EXTRAORDINARA, faci lucruri imposibile. Tot ce stiu e cand ne vom vedea iti voi da un hug urias. Glumele mele proaste.. si toate sentimentele alandala.. Tu ai stat cu mine pana la 12 sa vorbim sa ne jucam.. Daca ar fi trebui sa aleg pe cineva sa car un cadavru tu ai fi aceea, tu esti cea care ma intelege cu adevarat, tu La, tu esti cea in care am increde.. cu care as fugi departe de toti si toate, careia i-as da hug non-stop. Nu cred ca as reusi sa traiesc fara tine, vreau sa fim forever and ever ... Nu pot spune mai multe. Daca ar avea toata lumea un/o singur/a prieten/a ca tine ar exploda de fericire! Tu ai chef de mine si cand sunt plictisit, trist, aiurea, morocanos, prost. Tu La. esti extraordinara.

D. Pff.. nu vorbim de mult timp, petreceam asa mult timp impreuna, inca te consider un prieten bun, nu stiu.. esti diferit, inteleg lumea se schimba, dar .. nici asa drastic. Tot ce vreau sa spun ai fost in amintirea mea din copilarie si vei ramane, promit :). Tu ma cunosti, am copilarit impreuna.

Daca ar fi sa zic despre toti din prezent si toti din trecut.. ar fi o lista lunga.. mai ales trecutul, promit ca o voi face data viitoare, imi este prea somn sa gandesc acum. Thanks for being there for me guys, love u all.