13:22

13:22.
Nothing is the same, everything is different. Everyone is leaving and everyone is dying.

Iesisem din autobuz deisgur distrus tot de scoala, obosit mort si fara nici un chef de viata, Am traversat neavand ce sa fac, pentru a intra in gramada de oameni care asteptau celalalt autobuz. Puteam sa iau de la inceput altul dar am decis sa merg mai mult si asa nu aveam ce face acasa.
 Am ajuns in fata cu o persoana foarte cunoscuta mie, una dintre persoanele in care puteam sa am incredere si puteam sa imi arat toata copilaria din mine. Zambisem scurt si la obiect macar dupa o zi naspeta rau sa vorbesc cu cineva. Desigur vorbeam despre scoala, despre in general, cateva vorbe. Apoi s-a intors, era ciudat era ceva ce nu se intamplase de obicei. De cand toti au devenit asa reci? Sau poate eu m-am schimbat, sau ceva a intervenit la mijloc. Dar nu vroiam sa fie asa, vroiam sa fie altfel!
 Si tocmai tu? Tu ce-a care nu se schimbase nici macar o data, probabil incercai sa fi cineva.. ceilalti colegi de langa tine incercau sa te tina in conversatie. Am stat si am privit stanjenit dar nu ziceam nimic, autobuzul veni si tu ai urcat, eu am asteptat. Am oftat si l-am luat pe celalalt cu o urma amara de tot.

 Everyone is happy i'm the one fucked up.

 Dragi colegi, dragi porfesori, MI-ATI FUTUT TOATA ZIUA :). Si maine iara va fi o zi, care va fi la fel. Am incercat sa ignor tot dar era prea greu sa fac asta, era totul prea complicat. Prefer sa tac si sa ascult decat sa sar la bataie. Prefer sa rad fals decat sa fiu intrebat ce am.

 Vreau ceva diferit, ceva surprinzator de placut, ceva ce ma va face sa ma gandesc zambind in fiecare zi...