13:22

13:22.
Nothing is the same, everything is different. Everyone is leaving and everyone is dying.

Iesisem din autobuz deisgur distrus tot de scoala, obosit mort si fara nici un chef de viata, Am traversat neavand ce sa fac, pentru a intra in gramada de oameni care asteptau celalalt autobuz. Puteam sa iau de la inceput altul dar am decis sa merg mai mult si asa nu aveam ce face acasa.
 Am ajuns in fata cu o persoana foarte cunoscuta mie, una dintre persoanele in care puteam sa am incredere si puteam sa imi arat toata copilaria din mine. Zambisem scurt si la obiect macar dupa o zi naspeta rau sa vorbesc cu cineva. Desigur vorbeam despre scoala, despre in general, cateva vorbe. Apoi s-a intors, era ciudat era ceva ce nu se intamplase de obicei. De cand toti au devenit asa reci? Sau poate eu m-am schimbat, sau ceva a intervenit la mijloc. Dar nu vroiam sa fie asa, vroiam sa fie altfel!
 Si tocmai tu? Tu ce-a care nu se schimbase nici macar o data, probabil incercai sa fi cineva.. ceilalti colegi de langa tine incercau sa te tina in conversatie. Am stat si am privit stanjenit dar nu ziceam nimic, autobuzul veni si tu ai urcat, eu am asteptat. Am oftat si l-am luat pe celalalt cu o urma amara de tot.

 Everyone is happy i'm the one fucked up.

 Dragi colegi, dragi porfesori, MI-ATI FUTUT TOATA ZIUA :). Si maine iara va fi o zi, care va fi la fel. Am incercat sa ignor tot dar era prea greu sa fac asta, era totul prea complicat. Prefer sa tac si sa ascult decat sa sar la bataie. Prefer sa rad fals decat sa fiu intrebat ce am.

 Vreau ceva diferit, ceva surprinzator de placut, ceva ce ma va face sa ma gandesc zambind in fiecare zi...

Escape from.. Everything.

 
Sincer nu am nici o idee cum sa incep sau despre ce sa scriu, tot ce pot spune e ca melodia aceasta imi da putere sa scriu si sa ma duca cu gandul departe intr-un loc indepartat intr-o camera uriasa cu un pat in mijloc un geam urias pe care se razbate furtuna de afara cu ploaie si vant si biblioteci uriase proptite de pereti alaturi de poze artistice care stau si ele la randul lor acolo. Florile din geam fiind rupte si smulse ramanand verdeata, alaturi de pamantul inecat. O livada uriasa in fata geamului, iarba vede cerul albastru inchis, cai care alearga in spre un adapost iar eu cu un mp3 in ureche ascultand si ploaia se melodia in acelasi timp stand la geam si privind totul cum se duce. Cam asta se petrece in suflentul meu in acest moment, nestiind ce sa fac, ce sa gandesc, ce sa simt,  ce sa spun!
  Imi pare rau daca nu ti-am raspuns asa de mult ca alte dati dar nu esti singura cu care nu am comunicat asa, am ceva ce ma retine si nu stiu ce este si chiar imi pare rau pentru asta! Poate este de la statul in casa dar ce sa fac? Raceala nu trece singura. As vrea eu... Si totusi acel loc din inima mea vreau sa devina realitate! vreau sa fie ceva ce nu am mai simtit pana acum si sa stiu ca este un loc sigur unde fricile mele sa stea inchise intr-un borcan pe ultimul raft al unei biblioteci. Tunetele sa se destinga deasupra casei in care ma aflu si sa acopere melodia pe care o ascultam.
 Imi pare rau inca pentru chestile care nu le-am facut si pentru care le-am facut in ultima vreme poate totusi e vina mea pentru ce se intampla. Si poate ca te-am suparat cu ceva dar vreau sa se termina chestia asta si sa imi reiau viata in modul normal.
 Aseara a plouat, in sfarsit. Desi eu eram prea ocupat cu chestia banala pe care o urasc dar nu vorbesc despre ea, am sa o uit de tot! Eram prea aiurea sa o mai ascult, sa ma linisteasca. Dar acum am nevoie de ea parca este un drog pentru mine, imi place la nebunie. Ma face sa ma gandesc departe si sa ma linistesc. Sa trec de tot stresul si de durerea pe care o aveam/am. Stiu ce se va intampla de luni in coace si va fi banal, desigur nu sunt singurul, poate. Chiar daca nu ma simt in largul meu acolo trebuie sa fac ceva sa imi iasa bine sa pot dovedi ca pot scapa din acel .. loc. Sper ca va ploua saptamana asta. Vreau ploaie si tristete de la toamna, nu soare!

nebunie totala#

                                                         

   Fisa Medicala Pentru Internare

 Numele Si Prenumele: The Freak. (C.)

 Locul Internarii: Spitalul de boli psiho-mintale . Str. Sinucideri Cladire. 0005.

 Data Internari/ Data Iesiri: 2012.09.10 - Neindetificata.

 Tratament (medicamente luate): Nu raspunde la nici un medicament.

 Boala pacientului: Nebunie si stres intensa-acuta.

 Camera unde se afla: 2220193 

 Cauzele boli: Prea mult stres, prea multa depresie, prea multa indecizie, prea multa suferinta.

 Observatii: A fost gasit pe marginea unei cladiri imense, pe vreme ploioasa, plangea intruna si vroia sa se arunce. Nu se stie ruda, prieteni, nimic de-o cam data. Este sedat din cauza comportamentuli. Tot isi cere chitara dar nimeni nu il baga in seama. Tipa intruna ca vrea sa iese si plange neincetat. Se ranise de multe ori iar acum nu mai are ce face. Nu vrea sa vorbeasca cu nimeni ianfara de cateva persoane care nu stiu unde se afla. 

Sta cuminte la geam seara cand ploua. Nu vrea sa manance asa ca trebuie fortat. Se considera foarte imperfect, nu raspunde la nici un medicament sau vorba, vrea sa fie lasat in pace. Vorbeste intruna despre persoanele pe care le iubeste de parca cineva il baga in seama. Nimanui nu i pasa cum se simte. Raspunde doar la da si nu, acestea fiind adresate de doctorul sau in care picase cu greu in custodie.

 Nu intelege nimic si nu vrea sa vorbeasca. A fost gasit la locul incidentului sangerand la maini. Sangerarea fiind provocata de ceva foarte ascutit. In buzunarul drept avea telefonul care era tot ud, alaturi de un bilet. Inca nu s-a uscat. Refuza sa creada ca se poate face bine, se simte singur si dat afara. Incearca sa faca ceva bine dar in zadar, nimeni nu vede. Toti i dau sfaturi dar el nu asculta. Este foarte sensibil. 

Ora vizitelor: Nici una (de-o cam data).

Doctor la acest caz: Isobel Katherine "Izzie" Stevens.

 Semnatura:  DOC.Stevens