I adore you

 Inca mai simt ceva? Nu stiu. Nu stiu ce simt. Am ajuns acolo, la acel sentiment, il simt undeva. Undeva in camera asta, undeva dupa rafturi, dupa toate gandurile mele. Se afla acolo, pe fundalul alb, cu tine. Incerc sa ma ridic de la suprafata pamantului sa vad daca mai sunt ranit, dar nu stiu, nu stiu si vreau sa ma ajuti sa descopar. Te rog sa ma ajuti. Nu poti. Nu vei putea pentru ca nu esti aici si nu vei fi vre-o data. Nu vei fi, nu te vei gandi la mine cum m-am gandit si eu la tine. Nimeni nu poate sa imi demonstreze ca asa este, dar stiu sigur ca asa este. Tu nu esti ca si mine, tu esti altfel. Stii sa profiti. E bine. Sper sa ai o viata frumoasa, una superba. Fericire. Asta iti doresc. Chiar daca un prost a plans o data dupa tine, nu neaparat pentru tine. Pentru ca se atasese de cineva foarte drag, care acum va aparea la momentul prost, pentru ca asta ai facut totimpul. Ai aparut la momentul prost, la timpul prost. Sau poate ca la timpul potrivit? Mi-ai dat atentie si eu m-am atasat. Cum se face ca de fiecare data cand ne intalnim, ne vedem, traiesc momentul, apoi regret ca prostul ca imi fac iluzii si de fapt nimic nu se va intampla. Ever. Nu stiu daca inca mai sunt ranit, poate sunt. Poate a trecut. Poate urasc faptul ca a trecut? Poate m-am facut mai rece, puternic. Nu stiu, nu vreau sa gandesc, m-am saturat. Dece nu te mai gasesc in aceiasi melodie? Adica, ce prostii vorbesc, te gasesc, dar la departare, foarte mare, te indepartezi. Am impresia ca la un moment dat vei disparea de tot in fundalul alb. Si eu voi ramane aici, in fata lui, in fata unui perete alb.

Drive. I see you. Can't stand me.

 
I hoped you will be there when i go.  When i look you in the eyes i feel that, been there, done that.
Urasc cand mi se intampla asta.  Sa ma atasez de o persoana si sa imi fac tot felul de vise, chiar daca incerc sa traiesc momentul si sa profit de el, tot nu este de ajuns. Ramai un weekend cu acea persoana si te simti in paradis, stii ca e gresit ce gandesti dar tot o faci. Gandesti lucruri stupide si spui tampenii. Insa intr-un final te gandesti ca totul e ok, o sa va revedeti. Te dai jos din masina iti iei bagajul va pupati prieteneste de adio, obosit si teapan dupa un drum lung. Intri in casa, ce gandesti, ce auzi, ce realizezi, te scufunzi in lacrimi, vrei sa zbieri, sa dai cu pumnii. Ascult aceleasi melodii zi si noapte, devreme sau tarziu. Acel sentiment il urasc si ador in acelasi timp. Simt ca traiesc, simt ceva. E gresit, stiu. Nu stiu ce simt. Te urasc, mi dor de tine, ma urasc, maine zi nasoala, tremur, is ok.
I was crazy thinking you were mine, it was all just my lie.

next time you point a finger, i'll point you to the mirror.

Citeam cateva dintre postarile mele si  am vazut ca am sperat sa ajung "acolo" si ca imi puneam suflet in ceea ce fac, ma straduiam. Am ajuns. Am ajuns acolo unde am vrut intr-un final. Da, este adevarat. Am reusit sa o fac si pe asta. Este super ok, nu am probleme de-o cam data si incepe sa imi placa. As vrea sa clarific cateva chestii ( cel putin sa imi fac umpic curat in mintea mea ).
 1. Blogul meu e plin de greseli. Da, este plin de greseli gramaticale deoarece sunt pur si simplu postarile au fost puse ori cand am fost super nervos si extrem de suparat ori cand am fost prea fericit si super euforic. Oricare ar fi varianta corecta, au fost scrise din suflet. Sufletul meu e prea plin de greseli si ciocolata amara ca sa fie schimbat.
 2. A trebuit sa schimb adresa blogului. Mi-am lasat increderea in cineva si  nu zic ca a fost o greseala ce am facut, dar vreau ca acesta sa fie jurnalul MEU. Sa fie citit de cineva care nu ma cunoaste sau care nu ma judeca. Vreau pe cineva care nu ma judeca! Inafara de L. nu cred ca pot sa fac exceptii la aceasta problema.
 I-am promis lui O. ca nu am sa scriu despre el pe acest blog. Pacat, ca nu am putut sa ma tin de promisiunea asta. El vede lucrurile intr-un fel, eu in altul. Vara asta a fost ciudata rau si vreau sa uit jumate din ea. Cred ca am reusit sa imi las gandurile pe de-o parte dar nu stiu cat va dura asta.
 Cu toate astea fiind spuse, presupun ca acel visator om a revenit.

California Dreaming

 

Nu pot sa explic ce simt acum, daca e doar o revelatie din cauza melodiei sau sunt chiar sentimentele mele care isi fac loc intre gandurile adunate la un loc. Tot ce stiu este ca simt o furnicatura pe coloana cand aud acele versuri si ca vantul intra usor pe geam. Poate totul e asa de usor si vad eu un ocean urias cu niste valuri complicate care se lovesc de orice li se afla in cale. Poate ca m-am ferit de acele valuri, sau poate le infrunt prea mult? Nu stiu daca ma voi scufunda sau nu, dar nu pot astepta sa aflu. Ma intreb daca ce simt eu acum este doar o faza sau chiar vor ramane acolo sentimentele, si ma intreb asta pentru ca nici eu nu mai stiu ce simt/fac in ultima vreme. Ma atasez asa de usor, si totusi nu chiar. Poate vazand acea persoana mi-a adus in fata niste amintiri ce speram sa le revad, sau poate doar pe acea persoana. Poate ca acele chestii cu care m-a surprins ar fi fost de fapt o trezire la viata unor sentimente ciudate care m-au pus pe ganduri si nu prea cred ca le voi suporta prea mult. Or maybe i've just been California Dreaming. Too much maybe... I feel like it's gonna last awhile.

 

Prea multe semne de intrebare; Prea putine raspunsuri; Prea putina viata.

 Nu stiu ce naiba, is asa de sensibil si trebuie sa ma vad asa cum spun altii. Ma chinui sa scriu ceva aici, sa zic ce simt dar nu pot pentru ca nu stiu ce simt. Ma urasc? Poate, nu stiu, nu stiu cum sa rezolv asta, nu stiu cum sa repar chestii, nu stiu cum sa imi traiesc viata, nu stiu daca cuvintele astea sunt adevarate. Nu stiu si gata. Nu ma pot exprima, uneori ma intreb dece mai incerc. Ma intreb dece mai incerc sa fiu eu, pentru ca nu pot, ma catar, ma prind, cad. Asta e povestea mea zilnica.

Ai prins de radacina.

Esti pe maini bune, totul va fi ok.

Cacat, ai picat. Las-o balta, dece mai incerci? Nu vezi ca mai umpic si iti plangi de mila? Penal.

Dece credeam ca o sa fie totul ok azi? Dece? Totimpul este rau, ma intreb dece am sperat la asta. Credeam ca ceva s-a schimbat? Hell no. Nu stiu, is distrus in toate punctele de vedere, fizic, psihic mai ales, si imi vine sa urlu sa tip sa dau cu pumnii in tot, sa lupt. Sa lupt? Nici nu stiu daca pot lupta fara arme. E ceva cu care te confrunti zi de zi. Ar trebui sa renunt? Ar trebui sa ma dau batut in legatura cu tot? Gandestete idiotule gandeste-te la lumea care te inconjoara, ei vor asta? Chiar vor asta? Poate nu realizeaza, dar nu o fa. Stii ca vrei sa o faci, dar te lasi balta pentru ca stii ca cel putin trei persoane ti-ar simti lipsa. Poate ti se pare aiurea dar iti vor simti lipsa, pesoanele care pretind sa te cunoasca pentru ca le-ai aratat cine esti, cine vrei sa fi, cine ai fost. Dar vrei sa o faci asai? Normal, vrei sa te lasi batut. Nici nu ai curaj sa te duci dincolo sa faci chestia asta, sa te distrugi, sa i distrugi pe cei din jur. Doar da-ti o palma si mergi mai departe.

 Dar daca totusi? Nu vrei sa fie mai departe, ai dat palma, vrei sa mergi mai departe? Nu? Ia o hotarare, fa ceva, daca vrei fa acel lucru, dar trebuie sa te confrunti cu consecintele, daca nu reusesti? Ce vei spune? Ai sa spui ca a fost un moment tragic si nu o sa se mai intample, ca in filme, viata merge mai departe happy ever after, cacat. Nu , nu e asa si in realitate, te vor inchide intr-un spital cel mai probabil in timp ce ai tai iti vor aduce de mancare si tu seara plangi si dai cu pumnii in pereti de ciuda, gandintu-te ca dupa postul asta vei merge dincolo si vei lua doar doua si vor fi de ajuns. Dar nu ai curajul asai? Nu ai curajul sa ti-o iei ca si cum ai scoate inima din piept, si ai arunca-o in ocean, lasand-o sa mearga jos de tot. Semne de intrebare peste tot,  sparg ecranu, prea multe intrebari.

Aberatii 1.3 (update)

Am lasat balta blogul pentru o perioada buna de timp deoarece eram pierdut in timp si spatiu (inca sunt) si am decis sa nu scriu nimic pentru ca il umpleam cu aberatii avand sa ajung la vre-o 3-4 lunii nescrise pe aici.   Cred ca pot sa zic ca mi le-am tinut in cap, le-am dat drumu, au venit altele si tot asa. Cel putin m-am eliberat de ele si acum is ok, nu am probleme prea mari. Sau cel putin nu le vad eu, ceea ce e ok pentru mine. Cred ca o sa fie cel mai mic post de pe acest blog avand in vedere ca este un fel de "update". In fine, astea fiind spuse povestea asta continua fara nici o explicatie. Voi vedea ce voi intalnii si cu ce raman in final.

Small thing

As putea incepe sa vorbesc despre cat de faina sau cat de nasoala a fost saptamana aceasta sau cea trecuta. In primul rand as vrea sa vorbesc despre D. Pentru ca m-am saturat de aberatiile facute de ea si cu nepasarea ei cu tot. Dece vrei sa faci totul asa de complicat? Chiar nu ma suporti, si incerci sa ma ignori? Pentru ca nepasarea doare destul de rau. M-am saturat sa fiu singurul ce incearca sa te caute si sa te faca sa te simti ok. Toate aceatea se pare ca s-au terminat chiar asta seara. If you don't care than i don't care.:-)
Imi pare rau pt Lar. Pentru ca nu are fite asa cum presupun alti indivizi. Scoala e de cacat. Fite barfe si figuri. Cam atat s-au intamplat in ultimele zile. Cred ca ma voi pune la somn avand in vedere ca este ora 2 aproape.

Somehow I've got everybody.

I never was and never will be

YOU don't know how I've betrayed me

have you no shame? Don't you see me?

I'm not real and nobody can save me,

and somehow I've got everybody fooled even if I'm everybody's fool...

Nu stiu ce e cu mine in ultimele zile, ma simt dezorientat, nu stiu ce fac cum gandesc si ce... Am ajuns sa ma lupt eu impotriva mea si nu a altcuiva. Imi vine sa urlu pentru ca sunt un las! Am ajuns sa fac asta dinou si nici macar nu am facuto cum trebuie! I HATE MYSELF.
 Ma simt ca si cum as pune acel zambet pe care eu il urasc pe fata, si ma port ca si cum nu s-a intamplat nimic. Unde sunt eu? Unde ma aflu? Mai exact unde m-am pierdut? M-am pierdut..? Da... M-am pierdut de mine insumi, nu stiu dece sunt asa, dar uite ca reusesc sa trec peste orice zi care se simte ca naiba. Uite-ma cum pic, incet incet, ajung de unde am plecat. Cine s-ar fi gandit ca un copil asa de cuminte , respectuos si foarte vesel va ajunge sa fie un neajutorat, care se uraste pe el insusi, se crede extrem de imperfect, se distruge psihic singur si ar schimba majoritatea lucrurilor la el? Nu stiu unde a disparut. Dar dece toata lumea e mai buna decat mine si eu nu? Toata lumea e mult mai fericita decat mine. Vara? Abia astept. Piscina? Nu. Urasc cum arat si spun lucruri "happy" pentru ca incerc sa va ajut. Daca nu pot sa o fac cu mine o fac cu voi! NU MAI INTREBA-TI PENTRU CA NU POT SA RASPUND. NU STIU. Ma urasc, vreti sa auziti asta?  Ma urasc pentru ca nu pot fi acel baiat normal si trebuie sa fiu monstrul asta! Vreau sa scap din aceasta mica camera din capul meu, unde arat perfect, cum vreau eu, cum de fapt arat eu pe dinauntru si sunt prins in acest corp. Nimanui nu i pasa cu adevarat. Mai alest tie D., tie nu iti pasa, poti sa zici ce vrei nu iti pasa nimanui nu-i pasa. I JUST WANNA .. SCREAM THE HELL OUT OF ME. Am fost o data increzator dar am decazut cu mare tristete. Totimpu am fost batjocorit, si ce am facut? Am stat asa, am indurat, intr-o zi acestea se vor sfarsi. Intr-o zi cu ploaie.

Imi pare rau daca te-am dezamagit vre-o data, te iubesc si todeauna o voi face. Imi pare rau daca te-am suparat cu ceva, stiu ca nu am fost eu ce-l mai bun nepot din lume dar vei ramane pentru tot restul vietii mele, in inima mea. ( I love you with all my heart, ) Reast in peace.

Who i really am?

 Era una din zilele in care nu ma asteptam la pur si simplu nimic, nu vroiam nimic, nu ma interesa nimic. Dar am auzit acest lucru : " Trebuie sa lasam ceva in urma noastra ". Si ma gandeam ce as putea lasa eu inafara de lucruri normale care le raman urmasilor presupun, gen sa ajut pe cineva sa stiu ca am facut ceva bun in sfarsit si ca nu am distrus. Sa fiu mandru de un lucru; si de mandrie am mai vorbit. Trebuia sa raspund la doua intrebari la care m-am blocat.

 " Ce ai vrea sa schimbi la tine? "

 " Doua lucruri de care esti mandru "

 Eu nu stiam ce sa raspund deloc la aceste chestii pentru ca pur si simplu capul meu era aiurea zbura si nu mai putea sa ajunga inapoi in clasa aceea ruginita. Ce as vrea sa schimb la mine? Nu chiar tot, dar majoritatea lucrurilor care le am. Desii daca le-as schimba, inca as fi eu? Inca as fi aceiasi persoana care a vrut sa lase ceva in urma sa? Pana la urma am scris " Nu as schimba la mine nimic de-o cam data" deoarece toata lumea predase foile si aceea profesoara astepta dupa mine. As vrea pana la urma sa cred in acele cuvinte care le-am scris, ca sa fiu sigur ca nu vreau sa schimb nimic la mine, ceea ce nu cred ca e posibil.

 Si sa fiu mandru de ce anume? Chiar nu am chestii de care sa fiu mandru, poate ca am terminat clasele 1-8? ( asta am scris pentru ca profesoara nil daduse ca exemplu ) dar a doua? Nu stiam, nu stiam ce sa scriu nu stiam ce sa fac si am lasat asa. Restu erau usoare pentru ca stiam ce aduceam intr-o prietenie. Chiar daca in ultima vreme nu stiu exact care sunt prieteni mei. Ma refer la.. Ba simt ca am niste prieteni wow ma inteleg si chestii, ba ca am prieteni? Uneori imi vine aceasta intrebare in minte...
Si as vrea sa adaug o micuta nota despre idiotii de la scoala, care sunt toti falsi si foarte aiurea, au gura mare dar faptele is mici urasc scoala asta! O urasc. Mi groaza dimineata sa ma trezesc pentru o prostie ca aia, vreau ceva nou, ceva necunoscut. Am sa ma opresc aici fara sa va mai aburesc cu aceste prostii, am vrut sa umplu umpic blogul pentru ca parea cam gol. 

New Year

Death is peaceful, easy. Life is harder.

 Ma gandeam acum cateva zile sa postez ceva, pentru ca am lasat asa in paragina blogul, si chiar nu aveam idei ce sa mai spun. La multi ani in primul rand carora citesc acest blog, sau daca nu, e ok, vorbesc singur. Am asteptat acest craciun asa de mult si pot zice ca a fost ok, nu am nimic de comentat, chiar daca as fi vrut sa fie umpic mai "happy" ce pot spune, am capatat ceva totusi pana la sfarsit. Mosu a venit si la mine ca sa zic asa, as fi vrut sa imi aduca mai mult noroc de anul nou, sa imparta cadoul in doua, dar multumesc persoanelor apropiate ca au fost langa mine in tot acest timp. Anul acesta a fost ca un rollercoaster pentru mine, sentimentele mele erau chiar peste tot, PESTE TOT. Dar am trecut cum am trecut si peste asta, ceea ce e important este ceea ce urmeaza :). Vacanta am petrecuto la bunici ca sa zic asa, am impartito de fapt intre tata si bunici. Ultimele saptamani si primele din acest an au fost destul de aiurea, cateva, cateva mai multe comentarii la adresa mea dar ar fi bine sa ma obisnuiesc mai repede cu ideea aceasta, cel putin am petrecut niste timp cu cateva persoane care nu chiar nu le vazusem de mult si abia asteptam sa le vaaaad. Am sa termin acest post aici, pentru ca incep cu ideiile si prostiile mele asa ca un an nou, maine e scoala, fuck, sa aveti tot ce va doriti.