Inca mai simt ceva? Nu stiu. Nu stiu ce simt. Am ajuns acolo, la acel sentiment, il simt undeva. Undeva in camera asta, undeva dupa rafturi, dupa toate gandurile mele. Se afla acolo, pe fundalul alb, cu tine. Incerc sa ma ridic de la suprafata pamantului sa vad daca mai sunt ranit, dar nu stiu, nu stiu si vreau sa ma ajuti sa descopar. Te rog sa ma ajuti. Nu poti. Nu vei putea pentru ca nu esti aici si nu vei fi vre-o data. Nu vei fi, nu te vei gandi la mine cum m-am gandit si eu la tine. Nimeni nu poate sa imi demonstreze ca asa este, dar stiu sigur ca asa este. Tu nu esti ca si mine, tu esti altfel. Stii sa profiti. E bine. Sper sa ai o viata frumoasa, una superba. Fericire. Asta iti doresc. Chiar daca un prost a plans o data dupa tine, nu neaparat pentru tine. Pentru ca se atasese de cineva foarte drag, care acum va aparea la momentul prost, pentru ca asta ai facut totimpul. Ai aparut la momentul prost, la timpul prost. Sau poate ca la timpul potrivit? Mi-ai dat atentie si eu m-am atasat. Cum se face ca de fiecare data cand ne intalnim, ne vedem, traiesc momentul, apoi regret ca prostul ca imi fac iluzii si de fapt nimic nu se va intampla. Ever. Nu stiu daca inca mai sunt ranit, poate sunt. Poate a trecut. Poate urasc faptul ca a trecut? Poate m-am facut mai rece, puternic. Nu stiu, nu vreau sa gandesc, m-am saturat. Dece nu te mai gasesc in aceiasi melodie? Adica, ce prostii vorbesc, te gasesc, dar la departare, foarte mare, te indepartezi. Am impresia ca la un moment dat vei disparea de tot in fundalul alb. Si eu voi ramane aici, in fata lui, in fata unui perete alb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu