Those days when nothing feels right.

Si revin aici cu un post fiind dator si cu minciunile mele "o sa postez curand". Dar uite ca o fac dupa cateva saptamani ca dracu` reusesc sa ma refugiez in fata blogului. Ce pot sa zic? Nimic nu a mers cum trebuie si totul este pe dos, nu prea am vorbit cu nimeni in ultimele zile, la scoala e aiurea. Dar prefer sa schimb subiectu. Imi vine sa iau o vaza si sa o trantesc de perete, dar nu pot. Prefer sa tac si sa ascult cu un zambet in scarba si spranceana stanga ridicata cand cineva imi comenteaza. Maine o sa fie altfel, presimt eu, nu o sa ma las mai prejos pentru ca sunteti voi destepti. Plus ca vreau sa demonstrez ca nu sunt ca si inainte, din multe privinte, m-am schimbat mult. Poate nu se vede dar se va vedea ;). Cu D. nu am vorbit prea multe, pentru ca era prea ocupta cu melodiile ei, chiar nu aveam chef sa stau langa ea si  sa ma uit pe geam in timp ce asculta muzica la casti. Nu o intrebasem ce patise pentru ca stiam de fapt despre ce era vorba. Maine vreau sa plec de la ultima ora, nu am chef deloc de sport inca de acum.  Ok, acum pentru oameni care nu ma sufera, le multuuuuumesc ca nu ma sufera pentru ca sunt eu, da. Chiar ma bucura faptul ca nu ma urasc pentru ce nu sunt ci pentru ceea ce sunt. Dar sunt prea aiurea sa imi afirme asta. Vreau sa imi mai cer scuze printre randurile astea aiurite, care sunt ca niste usi deschise si toata lumea vorbeste, amestecat, lui L. ca nu am mai postat pe blogul nostru, si chiar imi pare rau. De abia astept sa mai vorbim, chiar imi lipsesc noptile acelea in care stateam treji si radeam intruna.
 Din cauza unor persoane pot spune ca nu pot fi eu insumi pentru ca nu sunt sigur ca am incredere in voi, inca, pentru ca am foarte multe dubi in legatura cu mine, in legatura cu mutatul , acum doua saptamani imi placea, ma sperie gandul ca imi place sa raman acolo, de fapt nu mi-ar place sa fiu oriunde dar acolo cu cineva in care am incredere sau cel putin ma intelege. Dar ma mai sperie faptul ca voi fi "nou", dar sa trecem peste ele ca peste niste frunze care stau pe jos, vestejite. As putea sta aici sa plang toata ziua despre chestile mele, sa ascult melodia asta care o tot schimb, sa regret tot ce fac.. sa spun ca nu sunt bine cand de fapt chiar nu sunt, dar sunt prea multe de facut prea multe de realizat. Am nevoie de cineva sa ma tina strans de mana si sa imi spuna ca totul sa fie ok si sa imi dea o imbratisare, dar cine ar puteao face cand nimeni nu stie prin ce trec eu acum, si daca ar stii .. tot nu ar face-o. Oamenii din ziua de azi is rai, de-a dreptu. Ei cred ca orice gluma e gluma? Sa fim seriosi, nu cred ca sunt sigurul care crede ca o gluma zisa aiurea te poate jicni atat de tare incat iti vine sa il pocnesti in fata pe dansu/dansa?... Si inca nu am gasit ce cautam in legatura cu mine, dar incerc asa de tare sa imi spun ca va fi totul bine si eu trebe sa trec peste astea. Dar am fost singur intre chestile astea, nimeni nu a stat langa mine sa imi zica, " Linisteste-te, nu mai da cu pumnu in perete pentru ca vei fi Ok.". Inca astept persoana aceea..

 Incep sa pierd in fiecare clipa cate putin din speranta mea...

Decode.

As vrea sa vorbesc despre ziua de ieri, sfarsitul ei mai exact. Dar nu pot. Eram asa feeeeericit, apoi dintr-o data cineva mi-o aruncat o piatra in fata. Asa si azi, am ras, fals. Dece trebuie sa ma comport asa? Dece nu pot fi si eu normal pentru o zi, sa fiu eu! Imi vine sa tip, sa arunc toate lucrurile de pe birou pe geam. Nimic nu merge cum trebuie si m-am saturat sa scriu pe blogul acesta doar chestiile rele, dece fac asta. DECE IMI FAC MIE ASTA. 

Azi nu m-am intalnit cu D, normal. Ei ies totimpu mai repede. O sa ajung totusi acolo? Sau doar voi sta si ma voi plange ca nu voi ajunge acolo. Si apoi tot eu is de vina. Dar stii ce? FUCK THIS FUCKING SHIT. Ma voi straduii asa de tare incat voi trece peste toate asa de usor. Dar va fi greu, va fi asa de greu. Sa trec printr-o padure cu spini. Nimeni in spatele meu, nu stiu ce ma astepta in fata.  

 Pana atunci va trebui sa imi pregatesc armele extrem de bine, sa atac din toate partiile. Cam asa vad eu lupta mea contra restu, eu si sabia. Poate cativa alaturi, dar ma sprijina de la departare. Si e ok, i inteleg. Vreau sa pun capat acestei chestii cat mai repede.

aberatii1`

 

Sincer, zilele astea au fost total aiurea. Am fost prea aerian sa fiu cu picioarele pe pamant. Ereau prea multe de facut si e totul stresant. Nu pot spune ca este usor pentru ca nu este, dar .. ce pot zice? Sa ma plang? La ce ar ajuta... Uneori nu prea pot sa observ care sunt adevaratii prieteni, e asa greu. Sunt atatea chestii incat nici nu ma pot relaxa noaptea din cauza lor. E o varza la mine in cap. Imi vine sa tip sa urlu, e prea cald, e prea frig, sa spun da, sa spun nu, melodia asta, melodia aia.. E prea mult. As vrea sa vorbesc despre ceva, dar nu gasesc rostul la nimic. Ma simt mort pe dinauntru, doar creierul functioneaza singur.. Incearca sa isi dezvolte gandirea proprie dar in final rezulta aberatii. Dece nu ma poate trezi cineva? La realitate, sa imi spuna si mie cu ce sa mananca viata. Cum fac sa trec peste asta? Cum voi reusi sa trec peste daca apar asa multe obstacole. As vrea sa dau cu ele de pamant dar nu pot. 

 Pot spune ca am fost ranit de atatea ori, dar nu reactionez. Prefer sa tac, sa inghid, sa trec peste. Macar de mi-ar bandaja naibii cineva inima. Simt ca se va scurge pana nu va mai ramanea nimic. Par asa fericit nu? Hahaha. M-ai prins in faza in care nu imi amintesc de mine, creierul rade pentru ca asta stie sa faca. Inima plange pentru ca e ranita. Micutele senimente sfasaiate, majoritatea doar intorc si tot intorc cutitul in rana. Acea rana invizibila, parca inexistenta pe care numai eu o pot simtii. Simt ca ma inec in propria gandire, simt ca raman pe dinafara, ca incerc sa scap de toate dar ele revin. Sa fac ceva bine, imi iese dar nu asa cum trebuie. 

 Mai pot adauga, nepasarea mea? Cum toti spun. Mie nu imi pasa, eu nu sun, nu ma interesez. Dar.. e totul asa de incurcat nimeni nu stie prin ce trec, si ei nu inteleg. Punct. As incerca sa rezist, ceea ce sa pare ca o fac neintentionat. 

 Am avut intentii de a ma elibera intr-un mod foarte absurd dinou doua 3 luni alandala prelungite si aiurite. De doua zile ma gandeam sa o fac, dar dece sa nu o fac? Azi nu am gasit cu ce. Prea ascutit, prea aiurea. Am lasato balta si am stat asa. Dar dece sa o fac? avusem o zi nemaipomenita nu? Mda... 

13:22

13:22.
Nothing is the same, everything is different. Everyone is leaving and everyone is dying.

Iesisem din autobuz deisgur distrus tot de scoala, obosit mort si fara nici un chef de viata, Am traversat neavand ce sa fac, pentru a intra in gramada de oameni care asteptau celalalt autobuz. Puteam sa iau de la inceput altul dar am decis sa merg mai mult si asa nu aveam ce face acasa.
 Am ajuns in fata cu o persoana foarte cunoscuta mie, una dintre persoanele in care puteam sa am incredere si puteam sa imi arat toata copilaria din mine. Zambisem scurt si la obiect macar dupa o zi naspeta rau sa vorbesc cu cineva. Desigur vorbeam despre scoala, despre in general, cateva vorbe. Apoi s-a intors, era ciudat era ceva ce nu se intamplase de obicei. De cand toti au devenit asa reci? Sau poate eu m-am schimbat, sau ceva a intervenit la mijloc. Dar nu vroiam sa fie asa, vroiam sa fie altfel!
 Si tocmai tu? Tu ce-a care nu se schimbase nici macar o data, probabil incercai sa fi cineva.. ceilalti colegi de langa tine incercau sa te tina in conversatie. Am stat si am privit stanjenit dar nu ziceam nimic, autobuzul veni si tu ai urcat, eu am asteptat. Am oftat si l-am luat pe celalalt cu o urma amara de tot.

 Everyone is happy i'm the one fucked up.

 Dragi colegi, dragi porfesori, MI-ATI FUTUT TOATA ZIUA :). Si maine iara va fi o zi, care va fi la fel. Am incercat sa ignor tot dar era prea greu sa fac asta, era totul prea complicat. Prefer sa tac si sa ascult decat sa sar la bataie. Prefer sa rad fals decat sa fiu intrebat ce am.

 Vreau ceva diferit, ceva surprinzator de placut, ceva ce ma va face sa ma gandesc zambind in fiecare zi...

Escape from.. Everything.

 
Sincer nu am nici o idee cum sa incep sau despre ce sa scriu, tot ce pot spune e ca melodia aceasta imi da putere sa scriu si sa ma duca cu gandul departe intr-un loc indepartat intr-o camera uriasa cu un pat in mijloc un geam urias pe care se razbate furtuna de afara cu ploaie si vant si biblioteci uriase proptite de pereti alaturi de poze artistice care stau si ele la randul lor acolo. Florile din geam fiind rupte si smulse ramanand verdeata, alaturi de pamantul inecat. O livada uriasa in fata geamului, iarba vede cerul albastru inchis, cai care alearga in spre un adapost iar eu cu un mp3 in ureche ascultand si ploaia se melodia in acelasi timp stand la geam si privind totul cum se duce. Cam asta se petrece in suflentul meu in acest moment, nestiind ce sa fac, ce sa gandesc, ce sa simt,  ce sa spun!
  Imi pare rau daca nu ti-am raspuns asa de mult ca alte dati dar nu esti singura cu care nu am comunicat asa, am ceva ce ma retine si nu stiu ce este si chiar imi pare rau pentru asta! Poate este de la statul in casa dar ce sa fac? Raceala nu trece singura. As vrea eu... Si totusi acel loc din inima mea vreau sa devina realitate! vreau sa fie ceva ce nu am mai simtit pana acum si sa stiu ca este un loc sigur unde fricile mele sa stea inchise intr-un borcan pe ultimul raft al unei biblioteci. Tunetele sa se destinga deasupra casei in care ma aflu si sa acopere melodia pe care o ascultam.
 Imi pare rau inca pentru chestile care nu le-am facut si pentru care le-am facut in ultima vreme poate totusi e vina mea pentru ce se intampla. Si poate ca te-am suparat cu ceva dar vreau sa se termina chestia asta si sa imi reiau viata in modul normal.
 Aseara a plouat, in sfarsit. Desi eu eram prea ocupat cu chestia banala pe care o urasc dar nu vorbesc despre ea, am sa o uit de tot! Eram prea aiurea sa o mai ascult, sa ma linisteasca. Dar acum am nevoie de ea parca este un drog pentru mine, imi place la nebunie. Ma face sa ma gandesc departe si sa ma linistesc. Sa trec de tot stresul si de durerea pe care o aveam/am. Stiu ce se va intampla de luni in coace si va fi banal, desigur nu sunt singurul, poate. Chiar daca nu ma simt in largul meu acolo trebuie sa fac ceva sa imi iasa bine sa pot dovedi ca pot scapa din acel .. loc. Sper ca va ploua saptamana asta. Vreau ploaie si tristete de la toamna, nu soare!

nebunie totala#

                                                         

   Fisa Medicala Pentru Internare

 Numele Si Prenumele: The Freak. (C.)

 Locul Internarii: Spitalul de boli psiho-mintale . Str. Sinucideri Cladire. 0005.

 Data Internari/ Data Iesiri: 2012.09.10 - Neindetificata.

 Tratament (medicamente luate): Nu raspunde la nici un medicament.

 Boala pacientului: Nebunie si stres intensa-acuta.

 Camera unde se afla: 2220193 

 Cauzele boli: Prea mult stres, prea multa depresie, prea multa indecizie, prea multa suferinta.

 Observatii: A fost gasit pe marginea unei cladiri imense, pe vreme ploioasa, plangea intruna si vroia sa se arunce. Nu se stie ruda, prieteni, nimic de-o cam data. Este sedat din cauza comportamentuli. Tot isi cere chitara dar nimeni nu il baga in seama. Tipa intruna ca vrea sa iese si plange neincetat. Se ranise de multe ori iar acum nu mai are ce face. Nu vrea sa vorbeasca cu nimeni ianfara de cateva persoane care nu stiu unde se afla. 

Sta cuminte la geam seara cand ploua. Nu vrea sa manance asa ca trebuie fortat. Se considera foarte imperfect, nu raspunde la nici un medicament sau vorba, vrea sa fie lasat in pace. Vorbeste intruna despre persoanele pe care le iubeste de parca cineva il baga in seama. Nimanui nu i pasa cum se simte. Raspunde doar la da si nu, acestea fiind adresate de doctorul sau in care picase cu greu in custodie.

 Nu intelege nimic si nu vrea sa vorbeasca. A fost gasit la locul incidentului sangerand la maini. Sangerarea fiind provocata de ceva foarte ascutit. In buzunarul drept avea telefonul care era tot ud, alaturi de un bilet. Inca nu s-a uscat. Refuza sa creada ca se poate face bine, se simte singur si dat afara. Incearca sa faca ceva bine dar in zadar, nimeni nu vede. Toti i dau sfaturi dar el nu asculta. Este foarte sensibil. 

Ora vizitelor: Nici una (de-o cam data).

Doctor la acest caz: Isobel Katherine "Izzie" Stevens.

 Semnatura:  DOC.Stevens