One year.

 -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 A fost un weekend ok. Avand in vedere ca totuisi un inger a plecat de pe pamant acum un an, nu prea stiu ce sa zic. Poate nu am fost cine ai vrut tu si poate eu nu am fost cine trebuia, poate incep sa invat din greseli.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 Inca are acea panglica neagra, stii...? O tine la masina ta, chiar daca nu admite, el inca sufera si nu prea stie cum sa se descurce cu asta. Tine in el. Imi e mila si nu vreau sa il supar, pentru ca e un om de exceptie. Mi-a dat sfaturi cand am fost. A inceput sa fie ca si tine, sa consturiasca. Presupun ca aia il tine langa tine, i aduce aminte de tine. El face ce poate, uneori face si ce nu poate. Uneori face chiar prea mult...
 Imi pare rau ca uneori ajung sa enervez lumea, o supar sau o stresez. Insa uneori vreau sa raman in gandurile mele, in pacea mea, in camera ta, sau undeva unde nimeni nu ma cauta, nici nu ma gaseste.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 In fine! O sa fie bine, stiu eu asta. Anul trecut a fost aiurea, anul asta e nou, neatins. Poate reusim sa consturim ceva, ceva mai mult decat regrete.

Hello again.

Am intrebat dexul ce este fericirea.
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină

 Am fost fericit pentru o perioada, totul mergea asa de bine, scoala, prieteni, familia, bani. Totul era perfect, stii? Am uitat cum se simt lacrimile pe obraz. Am si uitat ca am fost in depresii, ca totul ar putea merge gresit... Ca totul e fucked up si ca totul va reveni ca o sageata in inima. Asa incepe, cu o sageata. O simti, te gandesti ce sa faci, stii ca nu o vrei inapoi. Trebuie sa o iei inapoi! Nu ai de ales, daca vrei sa fie totul bine, celor din jur, trebuie sa faci asta. Ea a castigat, si ea va castiga mereu. Uite-ma, sunt dinou la blogul meu, unde imi scriu fiecare greseala, nu pot scrie ceva fericit. Hai sa vedem cat mai pot rezista huh?

I adore you

 Inca mai simt ceva? Nu stiu. Nu stiu ce simt. Am ajuns acolo, la acel sentiment, il simt undeva. Undeva in camera asta, undeva dupa rafturi, dupa toate gandurile mele. Se afla acolo, pe fundalul alb, cu tine. Incerc sa ma ridic de la suprafata pamantului sa vad daca mai sunt ranit, dar nu stiu, nu stiu si vreau sa ma ajuti sa descopar. Te rog sa ma ajuti. Nu poti. Nu vei putea pentru ca nu esti aici si nu vei fi vre-o data. Nu vei fi, nu te vei gandi la mine cum m-am gandit si eu la tine. Nimeni nu poate sa imi demonstreze ca asa este, dar stiu sigur ca asa este. Tu nu esti ca si mine, tu esti altfel. Stii sa profiti. E bine. Sper sa ai o viata frumoasa, una superba. Fericire. Asta iti doresc. Chiar daca un prost a plans o data dupa tine, nu neaparat pentru tine. Pentru ca se atasese de cineva foarte drag, care acum va aparea la momentul prost, pentru ca asta ai facut totimpul. Ai aparut la momentul prost, la timpul prost. Sau poate ca la timpul potrivit? Mi-ai dat atentie si eu m-am atasat. Cum se face ca de fiecare data cand ne intalnim, ne vedem, traiesc momentul, apoi regret ca prostul ca imi fac iluzii si de fapt nimic nu se va intampla. Ever. Nu stiu daca inca mai sunt ranit, poate sunt. Poate a trecut. Poate urasc faptul ca a trecut? Poate m-am facut mai rece, puternic. Nu stiu, nu vreau sa gandesc, m-am saturat. Dece nu te mai gasesc in aceiasi melodie? Adica, ce prostii vorbesc, te gasesc, dar la departare, foarte mare, te indepartezi. Am impresia ca la un moment dat vei disparea de tot in fundalul alb. Si eu voi ramane aici, in fata lui, in fata unui perete alb.

Drive. I see you. Can't stand me.

 
I hoped you will be there when i go.  When i look you in the eyes i feel that, been there, done that.
Urasc cand mi se intampla asta.  Sa ma atasez de o persoana si sa imi fac tot felul de vise, chiar daca incerc sa traiesc momentul si sa profit de el, tot nu este de ajuns. Ramai un weekend cu acea persoana si te simti in paradis, stii ca e gresit ce gandesti dar tot o faci. Gandesti lucruri stupide si spui tampenii. Insa intr-un final te gandesti ca totul e ok, o sa va revedeti. Te dai jos din masina iti iei bagajul va pupati prieteneste de adio, obosit si teapan dupa un drum lung. Intri in casa, ce gandesti, ce auzi, ce realizezi, te scufunzi in lacrimi, vrei sa zbieri, sa dai cu pumnii. Ascult aceleasi melodii zi si noapte, devreme sau tarziu. Acel sentiment il urasc si ador in acelasi timp. Simt ca traiesc, simt ceva. E gresit, stiu. Nu stiu ce simt. Te urasc, mi dor de tine, ma urasc, maine zi nasoala, tremur, is ok.
I was crazy thinking you were mine, it was all just my lie.

next time you point a finger, i'll point you to the mirror.

Citeam cateva dintre postarile mele si  am vazut ca am sperat sa ajung "acolo" si ca imi puneam suflet in ceea ce fac, ma straduiam. Am ajuns. Am ajuns acolo unde am vrut intr-un final. Da, este adevarat. Am reusit sa o fac si pe asta. Este super ok, nu am probleme de-o cam data si incepe sa imi placa. As vrea sa clarific cateva chestii ( cel putin sa imi fac umpic curat in mintea mea ).
 1. Blogul meu e plin de greseli. Da, este plin de greseli gramaticale deoarece sunt pur si simplu postarile au fost puse ori cand am fost super nervos si extrem de suparat ori cand am fost prea fericit si super euforic. Oricare ar fi varianta corecta, au fost scrise din suflet. Sufletul meu e prea plin de greseli si ciocolata amara ca sa fie schimbat.
 2. A trebuit sa schimb adresa blogului. Mi-am lasat increderea in cineva si  nu zic ca a fost o greseala ce am facut, dar vreau ca acesta sa fie jurnalul MEU. Sa fie citit de cineva care nu ma cunoaste sau care nu ma judeca. Vreau pe cineva care nu ma judeca! Inafara de L. nu cred ca pot sa fac exceptii la aceasta problema.
 I-am promis lui O. ca nu am sa scriu despre el pe acest blog. Pacat, ca nu am putut sa ma tin de promisiunea asta. El vede lucrurile intr-un fel, eu in altul. Vara asta a fost ciudata rau si vreau sa uit jumate din ea. Cred ca am reusit sa imi las gandurile pe de-o parte dar nu stiu cat va dura asta.
 Cu toate astea fiind spuse, presupun ca acel visator om a revenit.

California Dreaming

 

Nu pot sa explic ce simt acum, daca e doar o revelatie din cauza melodiei sau sunt chiar sentimentele mele care isi fac loc intre gandurile adunate la un loc. Tot ce stiu este ca simt o furnicatura pe coloana cand aud acele versuri si ca vantul intra usor pe geam. Poate totul e asa de usor si vad eu un ocean urias cu niste valuri complicate care se lovesc de orice li se afla in cale. Poate ca m-am ferit de acele valuri, sau poate le infrunt prea mult? Nu stiu daca ma voi scufunda sau nu, dar nu pot astepta sa aflu. Ma intreb daca ce simt eu acum este doar o faza sau chiar vor ramane acolo sentimentele, si ma intreb asta pentru ca nici eu nu mai stiu ce simt/fac in ultima vreme. Ma atasez asa de usor, si totusi nu chiar. Poate vazand acea persoana mi-a adus in fata niste amintiri ce speram sa le revad, sau poate doar pe acea persoana. Poate ca acele chestii cu care m-a surprins ar fi fost de fapt o trezire la viata unor sentimente ciudate care m-au pus pe ganduri si nu prea cred ca le voi suporta prea mult. Or maybe i've just been California Dreaming. Too much maybe... I feel like it's gonna last awhile.

 

Prea multe semne de intrebare; Prea putine raspunsuri; Prea putina viata.

 Nu stiu ce naiba, is asa de sensibil si trebuie sa ma vad asa cum spun altii. Ma chinui sa scriu ceva aici, sa zic ce simt dar nu pot pentru ca nu stiu ce simt. Ma urasc? Poate, nu stiu, nu stiu cum sa rezolv asta, nu stiu cum sa repar chestii, nu stiu cum sa imi traiesc viata, nu stiu daca cuvintele astea sunt adevarate. Nu stiu si gata. Nu ma pot exprima, uneori ma intreb dece mai incerc. Ma intreb dece mai incerc sa fiu eu, pentru ca nu pot, ma catar, ma prind, cad. Asta e povestea mea zilnica.

Ai prins de radacina.

Esti pe maini bune, totul va fi ok.

Cacat, ai picat. Las-o balta, dece mai incerci? Nu vezi ca mai umpic si iti plangi de mila? Penal.

Dece credeam ca o sa fie totul ok azi? Dece? Totimpul este rau, ma intreb dece am sperat la asta. Credeam ca ceva s-a schimbat? Hell no. Nu stiu, is distrus in toate punctele de vedere, fizic, psihic mai ales, si imi vine sa urlu sa tip sa dau cu pumnii in tot, sa lupt. Sa lupt? Nici nu stiu daca pot lupta fara arme. E ceva cu care te confrunti zi de zi. Ar trebui sa renunt? Ar trebui sa ma dau batut in legatura cu tot? Gandestete idiotule gandeste-te la lumea care te inconjoara, ei vor asta? Chiar vor asta? Poate nu realizeaza, dar nu o fa. Stii ca vrei sa o faci, dar te lasi balta pentru ca stii ca cel putin trei persoane ti-ar simti lipsa. Poate ti se pare aiurea dar iti vor simti lipsa, pesoanele care pretind sa te cunoasca pentru ca le-ai aratat cine esti, cine vrei sa fi, cine ai fost. Dar vrei sa o faci asai? Normal, vrei sa te lasi batut. Nici nu ai curaj sa te duci dincolo sa faci chestia asta, sa te distrugi, sa i distrugi pe cei din jur. Doar da-ti o palma si mergi mai departe.

 Dar daca totusi? Nu vrei sa fie mai departe, ai dat palma, vrei sa mergi mai departe? Nu? Ia o hotarare, fa ceva, daca vrei fa acel lucru, dar trebuie sa te confrunti cu consecintele, daca nu reusesti? Ce vei spune? Ai sa spui ca a fost un moment tragic si nu o sa se mai intample, ca in filme, viata merge mai departe happy ever after, cacat. Nu , nu e asa si in realitate, te vor inchide intr-un spital cel mai probabil in timp ce ai tai iti vor aduce de mancare si tu seara plangi si dai cu pumnii in pereti de ciuda, gandintu-te ca dupa postul asta vei merge dincolo si vei lua doar doua si vor fi de ajuns. Dar nu ai curajul asai? Nu ai curajul sa ti-o iei ca si cum ai scoate inima din piept, si ai arunca-o in ocean, lasand-o sa mearga jos de tot. Semne de intrebare peste tot,  sparg ecranu, prea multe intrebari.

Aberatii 1.3 (update)

Am lasat balta blogul pentru o perioada buna de timp deoarece eram pierdut in timp si spatiu (inca sunt) si am decis sa nu scriu nimic pentru ca il umpleam cu aberatii avand sa ajung la vre-o 3-4 lunii nescrise pe aici.   Cred ca pot sa zic ca mi le-am tinut in cap, le-am dat drumu, au venit altele si tot asa. Cel putin m-am eliberat de ele si acum is ok, nu am probleme prea mari. Sau cel putin nu le vad eu, ceea ce e ok pentru mine. Cred ca o sa fie cel mai mic post de pe acest blog avand in vedere ca este un fel de "update". In fine, astea fiind spuse povestea asta continua fara nici o explicatie. Voi vedea ce voi intalnii si cu ce raman in final.

Small thing

As putea incepe sa vorbesc despre cat de faina sau cat de nasoala a fost saptamana aceasta sau cea trecuta. In primul rand as vrea sa vorbesc despre D. Pentru ca m-am saturat de aberatiile facute de ea si cu nepasarea ei cu tot. Dece vrei sa faci totul asa de complicat? Chiar nu ma suporti, si incerci sa ma ignori? Pentru ca nepasarea doare destul de rau. M-am saturat sa fiu singurul ce incearca sa te caute si sa te faca sa te simti ok. Toate aceatea se pare ca s-au terminat chiar asta seara. If you don't care than i don't care.:-)
Imi pare rau pt Lar. Pentru ca nu are fite asa cum presupun alti indivizi. Scoala e de cacat. Fite barfe si figuri. Cam atat s-au intamplat in ultimele zile. Cred ca ma voi pune la somn avand in vedere ca este ora 2 aproape.

Somehow I've got everybody.

I never was and never will be

YOU don't know how I've betrayed me

have you no shame? Don't you see me?

I'm not real and nobody can save me,

and somehow I've got everybody fooled even if I'm everybody's fool...

Nu stiu ce e cu mine in ultimele zile, ma simt dezorientat, nu stiu ce fac cum gandesc si ce... Am ajuns sa ma lupt eu impotriva mea si nu a altcuiva. Imi vine sa urlu pentru ca sunt un las! Am ajuns sa fac asta dinou si nici macar nu am facuto cum trebuie! I HATE MYSELF.
 Ma simt ca si cum as pune acel zambet pe care eu il urasc pe fata, si ma port ca si cum nu s-a intamplat nimic. Unde sunt eu? Unde ma aflu? Mai exact unde m-am pierdut? M-am pierdut..? Da... M-am pierdut de mine insumi, nu stiu dece sunt asa, dar uite ca reusesc sa trec peste orice zi care se simte ca naiba. Uite-ma cum pic, incet incet, ajung de unde am plecat. Cine s-ar fi gandit ca un copil asa de cuminte , respectuos si foarte vesel va ajunge sa fie un neajutorat, care se uraste pe el insusi, se crede extrem de imperfect, se distruge psihic singur si ar schimba majoritatea lucrurilor la el? Nu stiu unde a disparut. Dar dece toata lumea e mai buna decat mine si eu nu? Toata lumea e mult mai fericita decat mine. Vara? Abia astept. Piscina? Nu. Urasc cum arat si spun lucruri "happy" pentru ca incerc sa va ajut. Daca nu pot sa o fac cu mine o fac cu voi! NU MAI INTREBA-TI PENTRU CA NU POT SA RASPUND. NU STIU. Ma urasc, vreti sa auziti asta?  Ma urasc pentru ca nu pot fi acel baiat normal si trebuie sa fiu monstrul asta! Vreau sa scap din aceasta mica camera din capul meu, unde arat perfect, cum vreau eu, cum de fapt arat eu pe dinauntru si sunt prins in acest corp. Nimanui nu i pasa cu adevarat. Mai alest tie D., tie nu iti pasa, poti sa zici ce vrei nu iti pasa nimanui nu-i pasa. I JUST WANNA .. SCREAM THE HELL OUT OF ME. Am fost o data increzator dar am decazut cu mare tristete. Totimpu am fost batjocorit, si ce am facut? Am stat asa, am indurat, intr-o zi acestea se vor sfarsi. Intr-o zi cu ploaie.

Imi pare rau daca te-am dezamagit vre-o data, te iubesc si todeauna o voi face. Imi pare rau daca te-am suparat cu ceva, stiu ca nu am fost eu ce-l mai bun nepot din lume dar vei ramane pentru tot restul vietii mele, in inima mea. ( I love you with all my heart, ) Reast in peace.

Who i really am?

 Era una din zilele in care nu ma asteptam la pur si simplu nimic, nu vroiam nimic, nu ma interesa nimic. Dar am auzit acest lucru : " Trebuie sa lasam ceva in urma noastra ". Si ma gandeam ce as putea lasa eu inafara de lucruri normale care le raman urmasilor presupun, gen sa ajut pe cineva sa stiu ca am facut ceva bun in sfarsit si ca nu am distrus. Sa fiu mandru de un lucru; si de mandrie am mai vorbit. Trebuia sa raspund la doua intrebari la care m-am blocat.

 " Ce ai vrea sa schimbi la tine? "

 " Doua lucruri de care esti mandru "

 Eu nu stiam ce sa raspund deloc la aceste chestii pentru ca pur si simplu capul meu era aiurea zbura si nu mai putea sa ajunga inapoi in clasa aceea ruginita. Ce as vrea sa schimb la mine? Nu chiar tot, dar majoritatea lucrurilor care le am. Desii daca le-as schimba, inca as fi eu? Inca as fi aceiasi persoana care a vrut sa lase ceva in urma sa? Pana la urma am scris " Nu as schimba la mine nimic de-o cam data" deoarece toata lumea predase foile si aceea profesoara astepta dupa mine. As vrea pana la urma sa cred in acele cuvinte care le-am scris, ca sa fiu sigur ca nu vreau sa schimb nimic la mine, ceea ce nu cred ca e posibil.

 Si sa fiu mandru de ce anume? Chiar nu am chestii de care sa fiu mandru, poate ca am terminat clasele 1-8? ( asta am scris pentru ca profesoara nil daduse ca exemplu ) dar a doua? Nu stiam, nu stiam ce sa scriu nu stiam ce sa fac si am lasat asa. Restu erau usoare pentru ca stiam ce aduceam intr-o prietenie. Chiar daca in ultima vreme nu stiu exact care sunt prieteni mei. Ma refer la.. Ba simt ca am niste prieteni wow ma inteleg si chestii, ba ca am prieteni? Uneori imi vine aceasta intrebare in minte...
Si as vrea sa adaug o micuta nota despre idiotii de la scoala, care sunt toti falsi si foarte aiurea, au gura mare dar faptele is mici urasc scoala asta! O urasc. Mi groaza dimineata sa ma trezesc pentru o prostie ca aia, vreau ceva nou, ceva necunoscut. Am sa ma opresc aici fara sa va mai aburesc cu aceste prostii, am vrut sa umplu umpic blogul pentru ca parea cam gol. 

New Year

Death is peaceful, easy. Life is harder.

 Ma gandeam acum cateva zile sa postez ceva, pentru ca am lasat asa in paragina blogul, si chiar nu aveam idei ce sa mai spun. La multi ani in primul rand carora citesc acest blog, sau daca nu, e ok, vorbesc singur. Am asteptat acest craciun asa de mult si pot zice ca a fost ok, nu am nimic de comentat, chiar daca as fi vrut sa fie umpic mai "happy" ce pot spune, am capatat ceva totusi pana la sfarsit. Mosu a venit si la mine ca sa zic asa, as fi vrut sa imi aduca mai mult noroc de anul nou, sa imparta cadoul in doua, dar multumesc persoanelor apropiate ca au fost langa mine in tot acest timp. Anul acesta a fost ca un rollercoaster pentru mine, sentimentele mele erau chiar peste tot, PESTE TOT. Dar am trecut cum am trecut si peste asta, ceea ce e important este ceea ce urmeaza :). Vacanta am petrecuto la bunici ca sa zic asa, am impartito de fapt intre tata si bunici. Ultimele saptamani si primele din acest an au fost destul de aiurea, cateva, cateva mai multe comentarii la adresa mea dar ar fi bine sa ma obisnuiesc mai repede cu ideea aceasta, cel putin am petrecut niste timp cu cateva persoane care nu chiar nu le vazusem de mult si abia asteptam sa le vaaaad. Am sa termin acest post aici, pentru ca incep cu ideiile si prostiile mele asa ca un an nou, maine e scoala, fuck, sa aveti tot ce va doriti. 

 

Starting to dream again

Stau la ora asta tarzie intins in pat cu laptopul in brate gandindu-ma sa trantesc ceva pe blog daca tot nu am face. Stiu ca astazi am fost aerian si ciudat, dar imi pasa de multe lucruri care se intampla in jurul meu. Pentru inceput vreau sa imi cer scuze lui L. ca am fost asa la inceput pentru ca nu avusem chef de zambin, nu avusem chef de nimic dar mai apoi totusi uite ca am reusit sa trec peste. In al doilea rand as vrea sa i cer altei persoane care a fost aici pentru mine cam in tot timpul vietii mele, si uneori pot fi atat de prost in legatura cu ce spun, stii ca nu spun din inima, stiu ca uneori pot fi asa de nervos, e din cauza unor chestii despre care nu le stii, pentru ca nu le spun nimenui in mare parte, nu imi place. Simt ca nimeni nu le-ar lua in serios, dar tu totusi stiu ca ma asculti cam orice ar fi. De la o vreme am inceput sa nu iti mai spun mai nimic legat de ele deoarece sunt destule probleme de care sa iti faci griji si ale mele nu le vreau sa ocupe vre-un loc. Si fiind acestea spunse, cu toata prostia mea am reusit sa trec si peste doua zile.
 Ieri nu am fost la scoala "cica" nu s-a tinut, dar putin imi pasa daca se tinea sau nu. Tot nu mergeam, nu mai am chef de batjocoriile lor, si totusi asta primesc in schimb, dupa respect primesti o palma. Urasc sa spun asta dar filmul acela "The Secret" in majoritatea partiilor este adevarat. Am facut cateva calcule aducandu-mi aminte niste momente din viata mea, iar tin sa spun ca legea aceea a atractiei s-ar putea sa mearga intr-un fel sau altul. In fine, melodiile trec ca pe banda rulanta la mine in playlist. Am inceput sa imi fac un mic vis sa vad daca Universul imi va raspunde, dar trebe sa cred in chestiuta aceea. Si totusi is atatea de cerut, as vrea intr-un final sa ma intalnesc cu L. sa stau cu ea, pe aceea plaja din NY , imbratisati privind in spre ocean, nu stiu dece am eu visele acestea cu plaja.. NY... dar oriunde ar fi as vrea sa fie si ea. As vrea sa stau cu ea undeva sa ne gandim , sa vorbim, sa incercam sa ne cunoastem mai multe de atat, sa i simt parul intre degetele mele sa i simt caldura, sa uitam de lume fiind in propriul univers. Am sa inchei postuletu asta aici deoarece aproape nu mai vad nimic de cum mi se inchid ochii.

File rupte.

As vrea sa imprimez cateva cuvinte uitandu-ma la postarile trecute. D care a fost langa mine cand nu se putea. Iti multumesc pentru vara trecuta, chiar m-ai tinut in viata.

 8.12.2012
 11:11

 Dap a nins, si a fost super. Ma bucur ca in sfarsit iarna le intrece pe toate anotimpurile, chiar s-ar putea sa fie anotimpul meu preferat anul acesta. Se pare ca peste noapte sau peste zii depinde din ce punct de vedere o luat, s-a lasat peste noi ca o plapuma (?!). Sincer ma bucur mai mult ca si la L. ninge deoarece ea vroia asa mai mult ca mine, asa ca. HAPPY SNOW DAY.
 Hmm. azi am ras cu D. umpic asteptand dupa La. dar se pare ca nu a mai venit ca altfel ne-am fi continuat povestioara. In rest nu sa mai prea intamplat nimic azi, cel putin pentru mine. A fost o sambata normala... in fata pc-ului nefacand nimic si vorbind cam toata ziua cu L. incercand sa imi dau seama de fapt ce voi face de sarbatori. As sterge postul asta, fix aici. Dar il voi lasa asa deoarece e prea gol. Maine promit ca il voi continua.
 Pana la urma cui i promit? Cine imi citeste blogul? De fapt imi scriu aici amintirile ca sa le spun cuiva.. sa imi exprim sentimentele, am renuntat la ideea aceea.

9.12.2012
4:26

I'm so in love with the wrong world...

 O zi banala.

 -POST NEFINALIZAT TERMINAT-

aberatii` 1.2

As fi vrut ca azi sa vorbesc despre niste lucruri ce ar merita vorbite, dar nu o fac pentru ca nu am nici un lucru ce ar merita vorbit! Tot  ce as putea spune sunt doar niste aberatii aiurea sarite din mintea mea, despre cum viata mea e aiurea si ia intorsaturi gresite, exact cele care nu le vreau eu. Ei bine, astazi am vazut cat de plictisitoare poate sa fie o zi la scoala, fara nici macar un pic de chestie care m-ar putea face fericit, sau cel putin sa imi faca ziua. Intr-o chestie buna, ca cele rele se intampla mai in fiecare zi.
 Poate ca mutarea aceasta, care pana la urma s-ar putea face, daca se face, va fi una buna, presimt asta. Pentru ca imi place cam tot ce se intampla in jurul meu acolo, in sfarsit pot vorbii despre muzica, dar desigur asta nu rezolva alte probleme. As vrea sa imi cer scuze fata de o persoana foarte draga mie, pentru ca uneori am nervi, si am tendinta sa tip, si sa ma rastesc, si stiu ca faci tot ce poti pentru a face o viata mai buna .. Incerc sa iti arat cat mai des ca ai de cine sa fi mandra si sa conteze. Poate aceste randuri se vor pierde cu anii, dar nu conteaza, stiu ca scriu aberatii, dar vreau sa fie aberatiile mele, abertii unice. Incerc sa gandesc limpede, tot ce pot gandii este "uitete la ceas" -> "FUCK, MAINE SCOALA"-> "Ghiozdan?, nope"-> "Dus."-> "Sa mai stau putin.". Cam asta se petrece in mintea mea acum, dar as vrea sa termin aici postul acesta pentru ca am ramas in pana de idei, poate maine cine stiie se va intampla ceva miraculos de ridicol si am sa scriu aici, una dintre aberatiile mele.

Those days when nothing feels right.

Si revin aici cu un post fiind dator si cu minciunile mele "o sa postez curand". Dar uite ca o fac dupa cateva saptamani ca dracu` reusesc sa ma refugiez in fata blogului. Ce pot sa zic? Nimic nu a mers cum trebuie si totul este pe dos, nu prea am vorbit cu nimeni in ultimele zile, la scoala e aiurea. Dar prefer sa schimb subiectu. Imi vine sa iau o vaza si sa o trantesc de perete, dar nu pot. Prefer sa tac si sa ascult cu un zambet in scarba si spranceana stanga ridicata cand cineva imi comenteaza. Maine o sa fie altfel, presimt eu, nu o sa ma las mai prejos pentru ca sunteti voi destepti. Plus ca vreau sa demonstrez ca nu sunt ca si inainte, din multe privinte, m-am schimbat mult. Poate nu se vede dar se va vedea ;). Cu D. nu am vorbit prea multe, pentru ca era prea ocupta cu melodiile ei, chiar nu aveam chef sa stau langa ea si  sa ma uit pe geam in timp ce asculta muzica la casti. Nu o intrebasem ce patise pentru ca stiam de fapt despre ce era vorba. Maine vreau sa plec de la ultima ora, nu am chef deloc de sport inca de acum.  Ok, acum pentru oameni care nu ma sufera, le multuuuuumesc ca nu ma sufera pentru ca sunt eu, da. Chiar ma bucura faptul ca nu ma urasc pentru ce nu sunt ci pentru ceea ce sunt. Dar sunt prea aiurea sa imi afirme asta. Vreau sa imi mai cer scuze printre randurile astea aiurite, care sunt ca niste usi deschise si toata lumea vorbeste, amestecat, lui L. ca nu am mai postat pe blogul nostru, si chiar imi pare rau. De abia astept sa mai vorbim, chiar imi lipsesc noptile acelea in care stateam treji si radeam intruna.
 Din cauza unor persoane pot spune ca nu pot fi eu insumi pentru ca nu sunt sigur ca am incredere in voi, inca, pentru ca am foarte multe dubi in legatura cu mine, in legatura cu mutatul , acum doua saptamani imi placea, ma sperie gandul ca imi place sa raman acolo, de fapt nu mi-ar place sa fiu oriunde dar acolo cu cineva in care am incredere sau cel putin ma intelege. Dar ma mai sperie faptul ca voi fi "nou", dar sa trecem peste ele ca peste niste frunze care stau pe jos, vestejite. As putea sta aici sa plang toata ziua despre chestile mele, sa ascult melodia asta care o tot schimb, sa regret tot ce fac.. sa spun ca nu sunt bine cand de fapt chiar nu sunt, dar sunt prea multe de facut prea multe de realizat. Am nevoie de cineva sa ma tina strans de mana si sa imi spuna ca totul sa fie ok si sa imi dea o imbratisare, dar cine ar puteao face cand nimeni nu stie prin ce trec eu acum, si daca ar stii .. tot nu ar face-o. Oamenii din ziua de azi is rai, de-a dreptu. Ei cred ca orice gluma e gluma? Sa fim seriosi, nu cred ca sunt sigurul care crede ca o gluma zisa aiurea te poate jicni atat de tare incat iti vine sa il pocnesti in fata pe dansu/dansa?... Si inca nu am gasit ce cautam in legatura cu mine, dar incerc asa de tare sa imi spun ca va fi totul bine si eu trebe sa trec peste astea. Dar am fost singur intre chestile astea, nimeni nu a stat langa mine sa imi zica, " Linisteste-te, nu mai da cu pumnu in perete pentru ca vei fi Ok.". Inca astept persoana aceea..

 Incep sa pierd in fiecare clipa cate putin din speranta mea...

Decode.

As vrea sa vorbesc despre ziua de ieri, sfarsitul ei mai exact. Dar nu pot. Eram asa feeeeericit, apoi dintr-o data cineva mi-o aruncat o piatra in fata. Asa si azi, am ras, fals. Dece trebuie sa ma comport asa? Dece nu pot fi si eu normal pentru o zi, sa fiu eu! Imi vine sa tip, sa arunc toate lucrurile de pe birou pe geam. Nimic nu merge cum trebuie si m-am saturat sa scriu pe blogul acesta doar chestiile rele, dece fac asta. DECE IMI FAC MIE ASTA. 

Azi nu m-am intalnit cu D, normal. Ei ies totimpu mai repede. O sa ajung totusi acolo? Sau doar voi sta si ma voi plange ca nu voi ajunge acolo. Si apoi tot eu is de vina. Dar stii ce? FUCK THIS FUCKING SHIT. Ma voi straduii asa de tare incat voi trece peste toate asa de usor. Dar va fi greu, va fi asa de greu. Sa trec printr-o padure cu spini. Nimeni in spatele meu, nu stiu ce ma astepta in fata.  

 Pana atunci va trebui sa imi pregatesc armele extrem de bine, sa atac din toate partiile. Cam asa vad eu lupta mea contra restu, eu si sabia. Poate cativa alaturi, dar ma sprijina de la departare. Si e ok, i inteleg. Vreau sa pun capat acestei chestii cat mai repede.

aberatii1`

 

Sincer, zilele astea au fost total aiurea. Am fost prea aerian sa fiu cu picioarele pe pamant. Ereau prea multe de facut si e totul stresant. Nu pot spune ca este usor pentru ca nu este, dar .. ce pot zice? Sa ma plang? La ce ar ajuta... Uneori nu prea pot sa observ care sunt adevaratii prieteni, e asa greu. Sunt atatea chestii incat nici nu ma pot relaxa noaptea din cauza lor. E o varza la mine in cap. Imi vine sa tip sa urlu, e prea cald, e prea frig, sa spun da, sa spun nu, melodia asta, melodia aia.. E prea mult. As vrea sa vorbesc despre ceva, dar nu gasesc rostul la nimic. Ma simt mort pe dinauntru, doar creierul functioneaza singur.. Incearca sa isi dezvolte gandirea proprie dar in final rezulta aberatii. Dece nu ma poate trezi cineva? La realitate, sa imi spuna si mie cu ce sa mananca viata. Cum fac sa trec peste asta? Cum voi reusi sa trec peste daca apar asa multe obstacole. As vrea sa dau cu ele de pamant dar nu pot. 

 Pot spune ca am fost ranit de atatea ori, dar nu reactionez. Prefer sa tac, sa inghid, sa trec peste. Macar de mi-ar bandaja naibii cineva inima. Simt ca se va scurge pana nu va mai ramanea nimic. Par asa fericit nu? Hahaha. M-ai prins in faza in care nu imi amintesc de mine, creierul rade pentru ca asta stie sa faca. Inima plange pentru ca e ranita. Micutele senimente sfasaiate, majoritatea doar intorc si tot intorc cutitul in rana. Acea rana invizibila, parca inexistenta pe care numai eu o pot simtii. Simt ca ma inec in propria gandire, simt ca raman pe dinafara, ca incerc sa scap de toate dar ele revin. Sa fac ceva bine, imi iese dar nu asa cum trebuie. 

 Mai pot adauga, nepasarea mea? Cum toti spun. Mie nu imi pasa, eu nu sun, nu ma interesez. Dar.. e totul asa de incurcat nimeni nu stie prin ce trec, si ei nu inteleg. Punct. As incerca sa rezist, ceea ce sa pare ca o fac neintentionat. 

 Am avut intentii de a ma elibera intr-un mod foarte absurd dinou doua 3 luni alandala prelungite si aiurite. De doua zile ma gandeam sa o fac, dar dece sa nu o fac? Azi nu am gasit cu ce. Prea ascutit, prea aiurea. Am lasato balta si am stat asa. Dar dece sa o fac? avusem o zi nemaipomenita nu? Mda... 

13:22

13:22.
Nothing is the same, everything is different. Everyone is leaving and everyone is dying.

Iesisem din autobuz deisgur distrus tot de scoala, obosit mort si fara nici un chef de viata, Am traversat neavand ce sa fac, pentru a intra in gramada de oameni care asteptau celalalt autobuz. Puteam sa iau de la inceput altul dar am decis sa merg mai mult si asa nu aveam ce face acasa.
 Am ajuns in fata cu o persoana foarte cunoscuta mie, una dintre persoanele in care puteam sa am incredere si puteam sa imi arat toata copilaria din mine. Zambisem scurt si la obiect macar dupa o zi naspeta rau sa vorbesc cu cineva. Desigur vorbeam despre scoala, despre in general, cateva vorbe. Apoi s-a intors, era ciudat era ceva ce nu se intamplase de obicei. De cand toti au devenit asa reci? Sau poate eu m-am schimbat, sau ceva a intervenit la mijloc. Dar nu vroiam sa fie asa, vroiam sa fie altfel!
 Si tocmai tu? Tu ce-a care nu se schimbase nici macar o data, probabil incercai sa fi cineva.. ceilalti colegi de langa tine incercau sa te tina in conversatie. Am stat si am privit stanjenit dar nu ziceam nimic, autobuzul veni si tu ai urcat, eu am asteptat. Am oftat si l-am luat pe celalalt cu o urma amara de tot.

 Everyone is happy i'm the one fucked up.

 Dragi colegi, dragi porfesori, MI-ATI FUTUT TOATA ZIUA :). Si maine iara va fi o zi, care va fi la fel. Am incercat sa ignor tot dar era prea greu sa fac asta, era totul prea complicat. Prefer sa tac si sa ascult decat sa sar la bataie. Prefer sa rad fals decat sa fiu intrebat ce am.

 Vreau ceva diferit, ceva surprinzator de placut, ceva ce ma va face sa ma gandesc zambind in fiecare zi...

Escape from.. Everything.

 
Sincer nu am nici o idee cum sa incep sau despre ce sa scriu, tot ce pot spune e ca melodia aceasta imi da putere sa scriu si sa ma duca cu gandul departe intr-un loc indepartat intr-o camera uriasa cu un pat in mijloc un geam urias pe care se razbate furtuna de afara cu ploaie si vant si biblioteci uriase proptite de pereti alaturi de poze artistice care stau si ele la randul lor acolo. Florile din geam fiind rupte si smulse ramanand verdeata, alaturi de pamantul inecat. O livada uriasa in fata geamului, iarba vede cerul albastru inchis, cai care alearga in spre un adapost iar eu cu un mp3 in ureche ascultand si ploaia se melodia in acelasi timp stand la geam si privind totul cum se duce. Cam asta se petrece in suflentul meu in acest moment, nestiind ce sa fac, ce sa gandesc, ce sa simt,  ce sa spun!
  Imi pare rau daca nu ti-am raspuns asa de mult ca alte dati dar nu esti singura cu care nu am comunicat asa, am ceva ce ma retine si nu stiu ce este si chiar imi pare rau pentru asta! Poate este de la statul in casa dar ce sa fac? Raceala nu trece singura. As vrea eu... Si totusi acel loc din inima mea vreau sa devina realitate! vreau sa fie ceva ce nu am mai simtit pana acum si sa stiu ca este un loc sigur unde fricile mele sa stea inchise intr-un borcan pe ultimul raft al unei biblioteci. Tunetele sa se destinga deasupra casei in care ma aflu si sa acopere melodia pe care o ascultam.
 Imi pare rau inca pentru chestile care nu le-am facut si pentru care le-am facut in ultima vreme poate totusi e vina mea pentru ce se intampla. Si poate ca te-am suparat cu ceva dar vreau sa se termina chestia asta si sa imi reiau viata in modul normal.
 Aseara a plouat, in sfarsit. Desi eu eram prea ocupat cu chestia banala pe care o urasc dar nu vorbesc despre ea, am sa o uit de tot! Eram prea aiurea sa o mai ascult, sa ma linisteasca. Dar acum am nevoie de ea parca este un drog pentru mine, imi place la nebunie. Ma face sa ma gandesc departe si sa ma linistesc. Sa trec de tot stresul si de durerea pe care o aveam/am. Stiu ce se va intampla de luni in coace si va fi banal, desigur nu sunt singurul, poate. Chiar daca nu ma simt in largul meu acolo trebuie sa fac ceva sa imi iasa bine sa pot dovedi ca pot scapa din acel .. loc. Sper ca va ploua saptamana asta. Vreau ploaie si tristete de la toamna, nu soare!